La noi în Schit s-a păstrat un vechi obicei: în fiecare seară se vine la Stareţ pentru binecuvântare şi pentru descoperirea cugetelor. Din păcate, acest sfânt obicei a fost abandonat aproape în toate celelalte mănăstiri. Dar, printre altele, vrajmaşul zi de zi atâtea mai ţese, încât călugărului îi vine greu să le mai desfacă şi se duce la avva său, îi spune totul, acela îl povăţuieşte, îl mângâie şi plasele vrăjmaşului se rup mai uşor decât o pânză de păianjen... Diavolul tremură nu numai pentru omul ce se duce la stareţ pentru descoperirea cugetelor, dar fuge chiar şi de umbra acestuia. Este minunată cartea Avvei Dorotei, în care explică importanţa cârmuirii duhovniceşti în lucrarea mântuirii.

Cine se sfătuieşte cu Stareţul său despre aceste lucruri, acela se mântuieşte uşor, păcat doar că în timpurile noastre oamenii parcă au uitat aceste lucruri, şi mai ales cei din lume.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 242)