Am întrebat pe omul trupesc: cine eşti tu? Iar el mi-a răspuns: eu sunt eu. Se gândise la corpul său.

Am întrebat pe omul cugetător: cine eşti tu? Iar el mi-a răspuns: văd în sinea mea doi străini; petrec cu ei şi sunt oaspete, când la unul, când la altul. Se gândise la sufletul său instinctiv şi la sufletul său conştient.

Am întrebat, în sfârşit, şi pe omul duhovnicesc: cine eşti tu? Iar el îmi răspunse: se află în fundul sufletului meu cineva; îmi întind mâinile să-l cuprind, însă îmi dau seama că pentru aceasta mi-ar trebui nişte mâini mai lungi decât întregul univers. Întreabă-l pe acela cine sunt eu.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 41)