Mă numesc G. D. Era în 17 ianuarie 2007, pe atunci locuiam în Germania. Aveam un maga­zin în oraşul Detmolt. Prietenul meu, Th. G., se afla în Chicago şi se pregătea să vină în Grecia. În ajunul ple­cării lui a simţit dureri puternice în zona abdomenu­lui. A fost transportat la spital şi doctorii i-au făcut o injecţie cu morfină, ca să se liniştească, pentru că dure­rea era îngrozitoare, şi apoi i-au făcut analizele. Soţia lui mi-a dat telefon şi mi-a spus că Th. se află la spital şi suferă. Mi-a cerut să mă rog pentru el. În ziua aceea, au venit la mine, la magazin, nişte prieteni de-ai mei din Grecia şi mi-au adus Paraclisul Sfântului Luca şi icoana lui. Eu nu îl cunoşteam pe sfânt. Prietenii mei mi-au vorbit despre el. În timp ce vorbeam, a telefonat soţia lui Th. Eu, absolut spontan, fără să mă gândesc prea mult, i-am spus:

– Spune-i lui Th. să stea liniştit. O să îi trimit în sea­ra asta un nou sfânt din Rusia.

Nu ştiu cum mi-a venit să spun asta, dar exact aşa s-a întâmplat. Soţia lui a crezut aşa de mult ceea ce i-am spus, încât s-a dus la spital şi l-a întrebat pe soţul ei:

– Ce faci, Th.?

– Mă doare foarte tare.

– Prietenul tău, D., din Germania, mi-a pus că îţi va trimite un nou sfânt din Rusia. Oare a ajuns?

– Te rog, lasă-mă cu durerile mele! Nu a trecut ni­meni pe aici.

Între timp, eu mi-am cerut scuze de la prietenii mei şi am urcat în apartamentul nostru, care este deasupra magazinului. Acolo am citit pentru prima dată Para­clisul Sfântului Luca şi l-am rugat să meargă în Ame­rica şi să îl ajute pe Th.

A doua zi dimineaţă, Th. mi-a telefonat şi mi-a spus:

– Ce legătură ai tu cu sfinţii din Rusia?

Nu am înţeles ce vrea să spună. Th. a continuat:

– Frate, ieri s-a petrecut o mare minune. M-a vizitat însuşi Sfântul Luca. Purta halatul alb de doctor. A ve­nit lângă mine şi eu credeam că este unul dintre doc­torii spitalului. L-am întrebat:

– Doctore, ce doreşti?

– Sunt Sfântul Luca, doctorul din Rusia, şi m-a trimis D. din Germania să îţi alin durerile.

M-a atins pe abdomen şi imediat au încetat dureri­le. Până atunci eram îndoit de durere. Sfântul a plecat, iar eu m-am ridicat, le-am spus doctorilor că sunt bine şi că plec. Doctorii mi-au spus:

– Ce faci, eşti nebun?

Eu am insistat şi ei m-au pus să semnez că plec din spital pe propria răspundere.

Th. a luat bilet de externare şi a doua zi a plecat în Grecia. Ajungând în Atena, s-a dus la Mănăstirea Sag­mata si i-a mulțumit Sfântului Luca.

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Luca al Crimeei. Minunile contemporane, Editura Sophia, pp. 123-125)

G. D., Kalambaka