Părintele Nicolae știa să mustre, să lumineze, să îndrepte sufletele fără predici, ci numai prin viața lui, prin prezența lui. Odată, soția unui cunoscut negustor din Atena s-a îmbolnăvit. Femeia aceasta avea o verișoară bogată, numită Elena Vlahu, care venise din Egipt ca să o cerceteze pe cea bolnavă. Începând să discute între ele, Elena îi spuse bolnavei: „Să trimiți să-l cheme aici pe Părintele Nicolae, ca să-ți citească o rugăciune pentru sănătate!”. Fiica bolnavei punea preț mult pe înfățișarea exterioară, cu bun gust. Părintele, ca urmare a faptului că liturghisea zilnic în fum de lumânări, slujea în biserici din afara orașului unde era mult praf, se păta cu untdelemnul candelelor, și firește că nu-și putea păstra curate veșmintele întot­deauna. Desigur, era curat, dar nu așa cum îl voia domnișoara aceea. Atunci fata îi spuse mătușii sale: „Mătușa mea cea bună, să aducem un preot mai scu­turat, de pe la bisericile mai mari, nu pe acesta plin de praf...”.

În noaptea următoare, în vis, fata l-a văzut pe Părin­tele Nicolae îmbrăcat cu veșminte de aur. El i-a spus: „Oare, acum îți plac, fiica mea?”. Fata s-a sculat înspăi­mântată și, trimițând s-o cheme în grabă pe mătușa ei, a rugat-o să se îngrijească să-l aducă cât mai repede pe Părintele Nicolae. Aceea a chemat-o pe o fină a sa, numită Catina, și i-a spus: „Du-te repede și spune-i Părintelui Nicolae din partea mea, să vină la noi după ce va termina Liturghia”. Fata a venit la noi, emoțio­nată pentru toate cele ce s-au petrecut, și ni le-a spus nouă, cântărețelor. După aceea l-a luat pe Părintele Ncolae și l-a dus la bolnavă. Pe când urcau scările, a coborât fata bolnavei ca să-l primească cu mare evlavie. Iar el, atunci când aceea s-a aplecat să-i sărute mâna, i-a spus: „Oare ți-am plăcut, fiică, așa cum m-ai văzut?”. Emoție și uimire mare au cuprins-o. Niciodată nu se așteptase la o astfel de mustrare a ușurătății ei.

(Monahia Marta, Sfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți, Editura Evanghelismos, București, 2008, pp. 61-62)