Evocând viața sfântului prăznuit în Biserica noastră pe 11 aprilie – Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – Părintele Patriarh reitera că „este unul dintre sfinţii români cei mai reprezentativi, cei mai echilibraţi în legătura între cuvânt şi faptă, între credinţă şi cultură, între iubirea faţă de Dumnezeu arătată în rugăciune şi iubirea faţă de semeni arătată în fapte bune; (…) un model de urmat în ce priveşte echilibrul dintre zidirea de suflete şi zidirea de noi altare de rugăciune”. Sfinții, sărbătorile închinate sfinților sunt recelebrări ale iubirii lui Dumnezeu. Și fiecare sărbătoare este o nouă chemare la comuniune. 

Am spus-o în mai multe rânduri, cred că Numele își aleg oamenii care să le poarte mai întâi prin vremelnicie și-apoi să le și statornicească în veșnicie.

E vremea timpului liturgic închinat Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, recunoscut „dascăl al rugăciunii neîncetate”, Ales ocrotitor spiritual și al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

Citesc în Sfinții – prietenii noștri adevărați (Editura Doxologia, 2020), volum ce poartă semnătura Părintelui nostru Arhiepiscop, un „portret în cuvinte” al sfântului ce a fost Episcopul Râmnicului, născut în 1787, canonizat în 1955, „înscris – aici, pe pământ – în dipticele Bisericii neamului, iar acolo – Sus în soborul Sfinților Ierarhi, alături de care va participa la Liturghia arhierească a iubirii, în marea catedrală cosmică a lui Dumnezeu”.

Citesc și recitesc portretul acestui ales al Cerului, așa de frumos și de întreg așezat în medalion de rugăciune și cuvinte, și nu-mi pot împiedica gândul că regăsesc atât de pregnante note de autoportret al Vlădicăi de azi, din Cetatea Sucevei.

Sfântul Calinic de la Cernica „a fost monah prin excelență, dedicat vieții duhovnicești încă din copilărie, arătându-se în toate cumpătat, exigent cu sine, dar generos cu ceilalți. El a fost ierarhul care nu a abdicat niciodată de la principiile morale fundamentale după care, de altfel, s-a și călăuzit în viață, indiferent de misiunea care i-a fost încredințată. (…) A știut să ridice deopotrivă biserici de zid și de suflet. Arhitectura ctitoriilor sale respiră arhitectura sufletului său” (pag. 73-75).

Arhiereul lui Hristos avea o bunătate izvorâtă dintr-o autentică trăire mistică și s-a remarcat atât prin activitatea cărturărească, cât și prin cea duhovnicească – misionară și culturală – și, deopotrivă, prin cea organizatorică.

Un portret hieratic e și cel așezat în cuvinte de Părintele Dumitru Stăniloae, în Predica la slujba de canonizare a Sfântului Calinic de la Cernica, din 23 octombrie 1955: „E uimitor cum încăpeau şi se armonizau în el contemplaţia lumii dumnezeieşti şi privirea atentă la amănuntele vieţii concrete, trezia care urmăreşte gândurile cele mai subţiri ale minţii şi atenţia care combină şi realizează planuri prudente şi precise de zidire, organizare şi gospodărie. Unitatea se realiza – poate – prin faptul că cele de jos le vedea în lumina şi sub imboldul celor de sus. În armonia frumoasă a raţiunilor divine, Sfântul Calinic contempla schema ordonată a planurilor ce avea să le realizeze jos, iar în cele de jos surprindea razele luminii de sus. Dacă ziua întocmea planuri de biserici, avântul acesta făţuitor şi chipurile în care înfăptuia aceste lucruri, le primea, ca dintr-un izvor nesecat, din citirile şi rugăciunea de noapte. Căci Sfântul Calinic a iubit cărţile şi a fost un om al rugăciunii”.

Și, cum spuneam, „mă caută” și mă și află, reconfirmări că fiecare dintre aceste irizări de hieratic portret se regăsește, și-n „arhitectura” sufletului Părintelui Arhiepiscop Calinic, neostoit în a sluji necontenit și deplin Cerul Înalt, îmbăiat în lumină de sfinți. Îmi vin mai întâi în minte nenumărate mărturii din sutele de pagini ale numărului omagial Theologica Pontica (nr. 1/2021, Universitatea „Ovidius” Constanța, Academia de Teologie Ortodoxă – Chișinău), ce i-a fost – în urmă cu un an – dedicat: 31 de ani de jertfelnică slujire, „peste 80 de lucrări publicate (…), lucrări care vor dăinui în suflet, în istorie şi veşnicie – mii de slujbe săvârşite, 400 de biserici construite, peste 800 de biserici restaurate şi pictate, construirea a nenumărate aşezăminte sociale, dar şi aproape 1000 de case parohiale şi sociale construite din temelie”.

Apoi, doar amintite din goana gândului, în cel dintâi an, la Suceava, sfințirea noilor Antimise pentru bisericile din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților; redeschiderea Mănăstirii Solca și numirea primului stareț după 236 de ani; redeschiderea Mănăstirii Pătrăuți și numirea primei starețe, după 200 de ani; Programul „Nicio casă fără Noul Testament”; constituirea Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu”, reconfigurarea și redimensionarea magazinului de obiecte bisericești, care cuprinde acum depozitul de colportaj „Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea”, pangarul „Arimateea – Bucurii pentru suflet” și lumânărarul „Arimateea – Lumină pentru suflet”.

Sau, în cel de-al doilea, așa cum răsar atenției din răsfoirea doar la o primă privire a celor 456 de pagini ale Raportului de activitate - 2021, publicat la Editura Crimca: manifestările aniversare „Serbarea de la Putna - 150. Continuitatea unui ideal”; 677 de vizite pastorale în parohii și filii, 95 – la mănăstiri și schituri, 55 de vizite la așezăminte sociale, medicale și cultural-educaționale; 5 proiecte editoriale, 5 cărți publicate, 175 de articole și cuvinte de învățătură redactate; redeschiderea a încă trei mănăstiri (Ilișești, Ițcani, Bălinești) și înființarea Mănăstirii Arbore; coordonarea și susținerea a 22 de proiecte educațional-culturale și filantropice, la nivel regional și național, pentru copii și tineri; 7 campanii și programe destinate persoanelor aflate în dificultate din comunitățile parohiale din județul Suceava; Eclesiarhia „Sfântul Iacob Putneanul Mitropolitul”; Trapeza Comuniunii „Sfântul Ioan cel Milostiv Mitropolitul”; coordonarea curentă a lucrărilor la Centrul Eparhial „Dosoftei Episcopul” și la Centrul eparhial birouri „Mitropolit Silvestru”; obținerea aprobării hotărârii de guvern pentru proiectul de reabilitare și consolidare al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”.

Nu-s nicidecum de înfrățit cu tăcerea nici procesiunile cu Moaștele Sfântului Ioan cel Nou, Baldachinul sfântului și întreagă suita de evenimente liturgice, eclesiale, culturale și patrimoniale organizate de hramul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.

Așa cum îngenunchează gândul recunoscător și rugător de pace la doar rostirea cuvintelor ce-ar aminti de ajutorul impresionant oferit de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților poporului ucrainean, de la declanșarea războiului; peste 450 de tone de ajutoare umanitare, nenumărate ore și zile de voluntariat, dovedite valuri succesive de omenie, zeci de mii de oameni ajutați, mângâiați, ascultați, înțeleși, susținuți, consiliați.

Întru mulți și străluminați de împlinirea ctitoririi Cetății ani, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop!

Sursa: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților