Deși pare un titlu absurd, este adevărat. Asistăm din ce în ce mai des la un astfel de fenomen. La adăpostul Drepturilor Omului, tot felul de curente și indivizi încearcă să facă legea în societate – sau mai degrabă să o distrugă – să reseteze valorile noastre, care au pus bazele unei societăți civilizate.

1.     Drepturile omului – fundament al existenței umane

Dintru început, trebuie spus că drepturile omului sunt fundamentale și trebuie respectate. Viziunea creștină asupra vieții înnobilează persoana umană cu cele mai frumoase drepturi. „Creșteți, înmulțiți-vă, stăpâniți pământul” (Facere, cap. 1 v. 28) reprezintă o esență a tot ceea ce înseamnă drepturile omului, pentru că nu se poate mai mult și mai frumos decât ceea ce Ziditorul a făcut pentru noi: a creat Lumea, a trasat cadrul existenței terestre și ne-a făcut acest minunat dar, de a fi suveranul creației Sale. Singura fisură care apare în acest tablou este cea a lipsei de responsabilitate din partea noastră, însă și aceasta este tot efectul unui dar minunat de la Dumnezeu și drept al omului – acela al libertății.

Înțelegem așadar că toate drepturile și libertățile cu care suntem înzestrați sunt fundamentale, trebuie respectate și apărate de orice derapaj, cu o singură condiție: aceea de a fi responsabili.

2.     Dar, unde sunt drepturile Domnului?...

În orice relație este vorba de cel puțin doi și, pentru ca aceasta să funcționeze, este nevoie de drepturi cel puțin egale. Altfel, se distruge relația. A vorbi doar despre drepturile omului, fără a lua în discuție și drepturile Creatorului, este total nedrept. Este incorect să confiscăm ceva ce nu ne aparține. E un furt ordinar să ne urcăm țanțoși pe un soclu al mândriei, să ne ducem viața de unii singuri și să uităm de Cel ce Este (Ieșire, cap. 3 v. 14).

Un singur lucru nu pot să-l uit din studiu Istoriei Religiilor, anume că, în existența umană, din cele mai incipiente forme, elementul divin este prezent. Practic, nicio secundă din existența umană nu este fără Dumnezeu. De ce ne chinuim astăzi să scoatem o așa evidență din peisajul vieții noastre?

3.     Omul – încotro?

Scoaterea Religiei din școală, dar introducerea unei alte materii, nu opțională, ci obligatorie – educația sexuală, perfid ascunsă sub denumirea de Educație pentru sănătate; Avortul, ca drept fundamental al femeii (dar, drepturile copilului din pântece unde sunt?!); Familia reconsiderată în datele ei esențiale, ca unire nu între bărbat și femeie, ci ca unire dintre soți (o altă perfidie: de ce nu aș înțelege, prin noțiunea de soți, un bărbat unit prin căsătorie cu o bicicletă, spre exemplu?..); legiferarea Poligamiei – proces deja început în unele țări, care are la bază un nou curent, acela al armoniei de cuplu ce poate fi realizată doar cu minim trei persoane. Sunt doar câteva exemple a ceea ce înseamnă libertăți și drepturi în anumite viziuni.

Sigur că nu am avea nicio problemă cu toate astea. Până la urmă, fiecare este responsabil de propriile decizii și acte. Vorba Părinților Bisericii: trăim în comuniune, dar răspunsul la Judecată îl dăm singuri. Cine vrea poligamie, să aibă, cine vrea armonie de cuplu cu bicicleta, este liber.

Din păcate, însă, asistăm la o radicalizare a discursului minorităților, la o incriminare a ceea ce reprezintă valori ale majorității. Se confecționează etichete care ni se aplică imediat, când nu suntem de acord cu alte opinii. Homofobie, Intoleranță, Neo Conservatorism, ba chiar Jihadism sunt ștampile din ce în ce mai des puse. Știați că sunt deja societăți în care, dacă nu ești de acord cu avortul, ești catalogat drept jihadist? Că susținerea familiei în constituția ei firească de unire între un bărbat și femeie este catalogată homofobie? Sau că, pentru simpla afirmare a credinței creștine, ești forțat să demisionezi din funcții publice?

Nu este ironic, ci de-a dreptul cinic ca în numele respectării drepturilor omului să iei copiilor dreptul de a învăța Religie, ca într-o societate ce se pretinde a fi liberă să nu mai poți apăra valorile majorității de frica etichetelor puse de minoritate, ca în numele libertății să fii redus la tăcere, pentru că nu aprobi anumite comportamente.

Pentru toți cei ce vor să transforme inocența copiilor noștri într-un pustiu ideologic și într-un iad al sexului, am următoarele întrebări: de ce unui tânăr de 14 ani, spre exemplu, care deja știe să conducă o mașină, nu i se dă permisul legal de conducere pe șosele publice? Dacă îi oferim unui tânăr de 13-14 ani libertatea să întrețină relații intime, de ce nu-i dăm și libertatea de a vota și-i „încălcăm” flagrant acest drept, până la 18 ani?...

P.S. Inspirat de excelentul articol al părintelui Constantin Sturzu, Atac la ora de Religie. Primele trei efecte pozitive, vă propun următoarele:

- să declarăm jihadistă pe doamna Cristina Stamate, pentru că își regretă public avortul;

- să o etichetăm pe doamna Sofia Vicoveanca drept o feroce homofobă, pentru că vede în Căsătorie unirea firească dintre un bărbat și o femeie;

- să sancționăm pe domnii Andrei Pleșu ori Daniel Buzdugan, precum și pe  doamnele Ana Blandiana sau Manuela Hărăbor, pentru ideile neo conservatoare care le-au împins la susținerea orei de Religie;

- și, în final, pe toți cei din imaginile din articolul părintelui Sturzu, să-i excludem din viața publică, pentru atitudinea „medievală” de a nu se dezice de Hristos.