- Părinte, ce este mai bine să cer, mila lui Dumnezeu în general sau să adresez şi cereri concrete potrivit cu „Cereţi şi vi se va da vouă”?

- Să te rogi în general şi să spui: „Doamne Iisuse Hristoase miluieşte pe cei ce suferă trupeşte şi sufleteşte”. În această rugăciune sunt cuprinşi şi cei adormiţi. Dacă-ţi vine în minte o rudă, spune şi pentru ea o rugăciune: „...miluieşte pe robul Tău cutare”, şi treci imediat la rugăciunea generală pentru toată lumea, „...miluieşte toată lumea Ta”. Poţi să-ţi aduci aminte de o persoană ce are nevoie şi să te rogi puţin pentru ea, după care spune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi” şi să te doară pentru toţi, ca să nu plece... trenul doar cu un călător. Să nu ne agăţăm numai de o problemă şi după aceea să nu putem ajuta cu rugăciunea nici pe ceilalţi, nici pe noi înşine. Când, de pildă, te rogi pentru un bolnav de cancer, să te rogi pentru toţi bolnavii de cancer şi să spui şi o rugăciune pentru cei adormiţi.

Sau vezi un nefericit. Mintea ta să meargă imediat la toţi nefericiţii şi să te rogi pentru ei. Iată, îmi aduc aminte, eram mic şi am văzut un cerşetor că trăgea să moară alături de o casă turcească, la zece metri mai departe de a noastră. Îl chema Petru. Dimineaţa turcoaica l-a găsit lângă casa ei şi l-a mişcat să se scoale. Atunci a înţeles că a murit. Îl mai pomenesc încă. Câţi astfel de „Petri” există în lume! Atunci când merge cineva la subiecte speciale şi se gândeşte cât suferă semenii noştri se foloseşte pentru că i se brodează inima. Astfel, cu inima îndurerată, de la subiectele speciale merge la cele generale şi ajută tot mai mult prin rugăciunea inimii.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pp. 300-301)