Mulțumiți Domnului pentru mila Lui și nu o refuzați din mândrie.

Nu vă apucați să-i învățați pe alții, căci aceasta este uneltirea vrăjmașului, care v-a ținut sub tutelă până de curând și v-a împins acum dintr-o rătăcire într-alta. Acum el a inventat pentru dumneavoastră altă momeală, ca să vă abată de la calea mântuirii. Amintiți-vă din ce beznă v-a chemat Domnul și țineți minte că mintea dumneavoastră nu a putut să facă altceva decât să vă ducă pe căile pierzării. Domnul nu v-a însărcinat să-i mântuiți pe alții, căci îi mântuiește El Însuși pe căile știute numai de El. Iar dumneavoastră urmați-vă calea purtând cu răbdare epitimia bolilor și mulțumind pentru ea lui Dumnezeu.

Rugați-vă mai des cu rugăciuni scurte: „Doamne, binecuvântează!”, „Doamne, ajută!”, învățându-vă să le faceți pe toate în viață cu binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu. Ba să primiți în inimă și această rugăciune: „Doamne! Tu toate le știi. Fă cu mine precum voiești. Amin!”.

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra dumneavoastră! Urarea mea este să vă țineți tare de neprețuitul mărgăritar al credinței pe care vi l-a dăruit Dumnezeu.

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povățuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, București, 2013, p. 103)