Rolul capital și permanent al pocăinței în spiritualitatea noastră trebuie subliniat mai ales atunci când prezentăm Ortodoxia în Occident, deoarece avem tendința să-i revelăm doar unul din aspecte. Vorbim despre slava Luminii Dumnezeiești de la Schimbarea la Față a lui Hristos, despre biruința Învierii în noaptea de Paști, despre bucuria Împărăției, despre frumusețea duhovnicească a icoanelor, despre dumnezeiasca Liturghie cea asemenea Raiului pe pământ. Și avem dreptate să punem accentul pe aceste lucruri. Dar să nu fim prea unilaterali. Căci Schimbarea la Față și Învierea nu pot fi despărțite de Răstignire. Creștini fiind, suntem cu adevărat martorii „bucuriei celei mari foarte” (Matei 2, 10), dar nu trebuie să uităm că „prin Cruce a venit bucurie pentru toată lumea”, cum cântăm cu Biserica la utrenia duminicii. Transfigurarea lumii nu se poate înfăptui decât prin lepădare de sine și nevoințe ascetice.

(Episcopul Kallistos Ware, Împărăția lăuntrică, Editura Christiana, 1996, pp. 47-48)