Mănăstirea Bisericani, în focul încercărilor

Pentru Mănăstirea nemțeană Bisericani, secolele al XIX-lea și cel următor aveau să o treacă prin focul mai multor încercări. Deposedată de clădirile sale și cu obștea risipită, prădată și lipsită de venituri, ea nu va fi uitată de Maica Domnului, cea care, cu cinci secole în urmă, îi încredințase pe călugării ce voiau să plece la Athos că și aici e grădina ei.

În vremea Eteriei, în anul 1821, Mănăstirea Bisericani a fost prădată de multe dintre vechile sale odoare ctitoricești. Cele care mai rămăseseră au fost topite și prefăcute în lucrări noi de stareții Veniamin și Nicon Marinescu, între anii 1838 și 1854. După anul 1863, atunci când s-a produs secularizarea averilor mănăstirești, așezământul monahal de la Bisericani pierde cele mai importante surse de venituri. Tezaurul i se risipește, clădirile sale se ruinează, iar călugării i se împuținează.

După momentul „1863”, Mănăstirea Bisericani primește o altă lovitură în 1872, în vremea regelui Carol I. Acesta va transforma o parte din marile mănăstiri românești în închisori, trimițând spre exterminare pe oponenții politici ai regimului de atunci. Această soartă o împărtășesc și mănăstirile Bisericani, Văcărești, Cotroceni, Pantelimon, Pângărați, Bârnova și Bistrița de Vâlcea.

Astfel, liniștea vieții monahilor din Mănăstirea Bisericani a fost tulburată de zgomotul lanțurilor celor întemnițați. Treptat, numărul monahilor care mai rămăseseră scade, ajungând la doar doisprezece.

Ansamblul Mănăstirii Bisericani devine Sanatoriu TBC

Două minuni aveau să marcheze perioada imediat următoare. Prima: în timp ce la închisoarea de la Mănăstirea Pângărați, aflată nu departe, deținuții mureau în masă din cauza bolilor de plămâni, aici, la Bisericani, foarte rar se îmbolnăvea cineva de boli pulmonare, ba chiar se și întrema care era bolnav, și aceasta datorită calității deosebite a aerului din zonă. Minunea va fi urmată de o alta, mai înfricoșătoare: În anul 1905, zidurile închisorii se prăbușesc în Sfânta Noapte de Înviere.

Astfel, închisoarea a fost desființată, iar locurile și-au recăpătat pacea. Șapte ani mai târziu, în 1912, în imediata veninătate a Mănăstirii Bisericani se ridica un sanatoriu pentru cei bolnavi de cea mai ucigătoare maladie a acelor vremuri ‒ tuberculoza pulmonară. Ulterior, întreg ansamblul Mănăstirii Bisericani devine sanatoriu TBC, care astăzi poartă denumirea de „Spitalul de Ftiziopneumologie ‒ Bisericani”.

Vindecări miraculoase, la Taina Sfântului Maslu

Această boală contagioasă ‒ tuberculoza pulmonară ‒ îi va îndepărta și pe ultimii viețuitori ai mănăstirii. Va rămâne doar un singur preot bătrân să slujească într-o micuță căsuță cu cerdac, clădită în fața stejarului de la „Sfânta Iconiță”, locul unde se arătase, cu sute de ani în urmă, Maica Domnului. Pe atunci, crengile falnicului stejar mai găzduiau iconița Maicii Domnului făcătoare de minuni, cea pe care Sfântul Cuvios Iosif o pusese dintru început.

În acele vremuri de mari încercări, prin binecuvântarea Împărătesei Cerurilor și pentru rugăciunile bătrânului călugăr, acest loc sfânt devenise liman de nădejde pentru cei bolnavi și îndurerați. Localnicii spun că în fiecare vineri se slujea Taina Sfântul Maslu, iar sub crengile stejarului, împodobite de credincioși cu candele și icoane, se săvârșeau nu rareori vindecări miraculoase.

Din punct de vedere administrativ, între anii 1904 și 1960, vestita Mănăstire a Bisericanilor devenise schit sub oblăduirea Mănăstirii Durău, apoi sub oblăduirea Mănăstirii Bistrița, până în anul 1990.

Cele trei altare de rugăciune ale Mănăstirii Bisericani

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în anul 1990, Schitul Bisericani s-a reînfiinţat ca mănăstire, avându-l ca stareţ pe Părintele protosinghel Atanasie Ciumaşu (egumen 1976-1990, stareţ 1990-1994), care a menţinut rânduiala slujbelor şi a purtat grijă de bolnavii internaţi la sanatoriu.

Astăzi, din stejarul ce găzduia în crengile sale sfânta iconiță a Maicii Domnului a mai rămas doar buturuga, adăpostită de Paraclisul Mănăstirii Bisericani, ridicat prin râvna obștii de aici și cu ajutorul credincioșilor din împrejurimi.

În prezent, Mănăstirea Bisericani are trei altare de rugăciune: Biserica voievodală „Bunavestire”, din incinta sanatoriului, Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului”, ridicat pe locul numit „la Sfânta Iconiţă” (unde s-a arătat Maica Domnului) şi Biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, în curs de finalizare. Paraclisul şi biserica aflată în construcţie, cu turnul-clopotniță și celelalte dependințe au fost ridicate după 1998, prin strădaniile actualului stareţ, protosinghelul Serafim Mihali.

De la același autor

Ultimele din categorie