Toate faptele noastre față de aproapele, bune și rele, Domnul o să le judece ca și cum le vom fi făcut față de El Însuși (v. Matei 25, 34-36). Domnul a cuprins toată Legea în aceste două porunci: iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele. Iubirea este legătura desăvârșirii (Coloseni 3, 14), a zis apostolul. Dacă așa stau lucrurile, pentru ce sabia, pentru ce vrăjmășia și dezbinarea?

Pentru că Dumnezeu leapădă iubirea trupească, iubirea pe care a cunoscut-o Adam după cădere: El primește doar iubirea duhovnicească, pe care a arătat-o lumii Noul Adam, Domnul nostru Iisus Hristos. Noi suntem datori să iubim așa cum iubește El: iubirea vechiului Adam, celui căzut, este un fruct oprit în Raiul Noului Testament. Ea este plină de porniri, de închipuire, este schimbătoare, împătimită, iubește zidirea în afara lui Dumnezeu. Dumnezeu este scos cu totul din legăturile iubirii acesteia; chemați sunt să ia parte la ea păcatul și satana.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 188-189)