Text și context

Plasat intr-un capitol dens al relatării Sfântului Luca, episodul învierii fiicei lui Iair completează ca mesaj atât pilde precum cea a Semănătorului, cât și episoade precum vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor. Rugat de mai marele sinagogii din acele locuri, Iair, să vină să-I vindece fiica, Învățătorul nu pregetă să-i vină în ajutor. Întrerupe activitatea de propovăduire și se îndreaptă spre casa celui în cauză. 

Femeia

Pe drum, o nouă minune vine să vorbească despre divinitatea sa. O femeie cu scurgere de sânge se atinge, pe furiș, de poala hainei sale și se vindecă. Evenimentul nu trece neobservat. Învățătorul Însuși îl vădește. Și o aduce în prim plan pe cea în cauză. Spre a-i vădi credința. „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace”, vor fi cuvintele menite a trage concluziile episodului. 

Învierea fiicei

Minunea în cauză aduce cu sine o întârziere. Una fatală bolnavei. În timpul în care Domnul discuta cu femeia și mulțimile, fiica lui Iair se stinge. Unii exegeți ai episodului s-au întrebat chiar dacă nu cumva El face aceasta într-adins. Posibil. Ca în cazul lui Lazăr. Spre a arăta că Dumnezeu e posibil nu doar să suspende, ci chiar să facă inexistente uneori legile temporalității, ori cele ale spațiului. 

Întrucât fiica e moartă, întreaga acțiune pare compromisă. Cei de acasă îi trimit lui Iair mesageri, cu mesajul trist: „A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul”. Lucrurile nu se încheie aici. Iisus nu se-ntoarce din drum, odată ce s-a așternut pe cale. Ajunge la casa celor îndoliați, intră la defunctă. Rostește cuvintele: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme”. Vorbele lui stârnesc ilaritate. Cei de față bănuiesc, probabil că sunt spuse de complezență. Spre a mângâia, în măsura în care acest lucru mai era posibil, durerea celor de acolo. Mântuitorul nu glumește însă. Îi scoate pe toți afară, enervat probabil de incapacitatea lor de a-L înțelege. Apoi, apucă copila de mână și-i poruncește: „Copilă, scoală-te!” Unei astfel de porunci nu i se poate răspunde altfel decât pozitiv. Și prompt. Sufletul se întoarce în trup. Iar, pentru încredințarea celor de față, cea care revenise de pe alte tărâmuri solicită să îi se dea de mâncare. 

În loc de concluzii

Povestire cu happy-end, care are la bază un fapt real, învierea fiicei lui Iair vine să ne vorbească despre Hristosul care stăpânește peste viață și moarte. Să ni-L înfățișeze în ipostaza celui care poruncește chiar și celor ce-și încheiaseră drumul pământesc, să-l prelungească nițel. Să pună virgulă acolo unde cineva pusese punctul prea devreme. În același timp, ne lasă să descoperim în El pe părintele iubitor, care mângâie, aduce bucurie, revarsă tămăduiri și e capabil să transmită un mesaj scurt și credibil. Unul care nu pregetă niciun efort atunci când vine vorba despre a ajuta pe cei în suferință. În fața acestui Dumnezeu venim adesea. Aducem cu noi, de fiecare dată, cereri, dureri și suferințe. De fiecare dată, inima miloasă a Fiului ne înțelege. Ne vorbește pe un ton care aduce mângâiere. Și tămăduiește. Căci niciodată n-a venit cineva în fața lui Dumnezeu cu o durere, să nu primească ajutor. Important este, însă, să-L căutăm cu sinceritate și credință. Aidoma femeii cu scurgere de sânge, ori a lui Iair. Îndrăzniți!