Dar, chiar să zică cineva că acela îşi va îndrepta a sa viaţă, totuşi el nu va scăpa de vina lăsării de Hristos, precum nici ucenicii aceia arătaţi în Evanghelii, pentru care zice dumnezeiescul evanghelist: „Şi mulţi din uce­nici s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu Iisus, zicînd: Aspru este cuvîntul Lui, cine poate să-l asculte? ”Căci pentru aceasta a şi despărţit iubito­rul de oameni Dumnezeu, grijindu-Se pentru mântuirea noastră, petrecerea omenească în două feluri de viaţă, adică întru căsătorie şi întru feciorie: ca acela ce nu poate suferi nevoinţa fecioriei să vină spre locuirea împreu­nă cu muierea, ştiind că i se va cere cuvânt pentru întreaga înţelepciune şi sfinţenie şi pentru asemănarea cu sfinţii ce au fost întru căsătorie şi întru hrănirea de copii, precum a fost Avraam în Aşezămîntul cel Vechi. Care, jertfindu-l fară milă pe al său unul născut, cu alegerea lui Dumnezeu, a fost mult-lăudat. Şi el avea uşile cortului său deschise, gata fiind către primi­rea celor ce voiau să găzduiască. Iar el nu auzise: „Vindeţi averile tale şi le dă săracilor!” Şi cele mai mari decît acestea le-au arătat Iov şi prea-mulţi alţii, precum David şi Samuil. Iar întru Aşezămîntul cel Nou, aşa au fost Petru şi ceilalţi apostoli. Căci de la tot omul se vor cere roadele dragostei către Dumnezeu şi către aproapele şi va fi muncit pentru răsturnarea po­runcilor acestora, precum arată şi Domnul în Evanghelii, zicînd: „Cel ca­re iubeşte pe tată sau pe maică mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine.” Şi: „Cel care nu urăşte pe tatăl său, şi pe maica sa, şi pe muiere, şi pe fii şi încă şi al său suflet nu poate să fie ucenic al Meu!”

Oare ţi se pare că şi celor însuraţi li s-au pus cu hotărîre Evangheliile? Iată îţi este arătat că ascultarea către Evanghelie se va cere de la toţi oame­nii: şi de la monahi, şi de la cei ce sînt întru însoţire. Căci destulă îi este ce­lui ce a venit întru însoţire iertarea neînfrînării, şi a poftirii către muiere şi a amestecării [trupeşti]; iar celelalte porunci sînt legiuite tuturor asemenea şi nu fară de primejdie celor ce le calcă. Pentru că, atunci cînd Hristos binevestea poruncile Tatălui, El le grăia către cei din lume; iar dacă undeva s-a întîmplat ca ucenicii Săi să-L întrebe şi deosebi, răspunzîndu-le, le mărturi­sea grăind: „Iar cele ce le zic vouă, tuturor le zic.” Deci să nu te leneveşti - o tu, cel ce mai-nainte ai ales către împărtăşirea muierii - ca şi cum ai avea întru stăpînire a te îmbrăca cu lumea! Căci tu ai trebuinţă de mai multe oste­neli şi păzire către cîştigarea mîntuirii ca acela ce ai ales a locui cu adevărat prin mijlocul curselor şi a stăpînirii puterilor celor potrivnice, şi ca acela ce ai întărîtările păcatelor înaintea ochilor şi ca acela ce noaptea şi ziua îţi slăbănogeşti toate simţirile tale către poftirea acelora. Deci să cunoşti că nu vei scăpa de lupta împotriva vrăjmaşului, nici nu te vei atinge de biruinţa asu­pra acestuia fară multe osteneli ce se aduc pentru păzirea dogmelor evan­ghelice. Căci cum vei putea să te lepezi de lupta împotriva vrăjmaşului, petrecînd în locul de luptă al războiului? Loc care este tot pămîntul acesta de sub cer, întru care ne-am învăţat (din istoria cea pentru Iov) că acesta în­conjură şi umblă ca un cîine turbat, căutînd pe cine să înghită. Deci, dacă te lepezi de războiul împotriva luptătorului [neamului omenesc], mută-te întru altă lume, întru care acela nu se află, şi atunci îţi va fi ţie fară primejdie lepă­darea luptei împotriva lui şi nelucrarea dogmelor evanghelice! Iar de vreme ce aceasta îţi este cu neputinţă, atunci sîrguieşte-te spre învăţătura nevoinţei asupra lui, învăţîndu-te din Scripturi meşteşugul luptelor; ca nu cumva, biruindu-te de dînsul dintru neştiinţă, să fii dat veşnicului foc.

(Cartea Ascultării - Ediție îngrijită de Florin Stuparu și monahul Filotheu Bălan, Editura Sophia, Alexandria, Cartea Ortodoxă, București, 2011, p. 8)