O păsărică zbura deasupra oraşului și se tot uita în jur, căutând un loc unde să poposească.

Într-un apartament locuia o fetiţă, pe nume Lenocika. Ea dormea în pătuţul ei, întorcându-se când pe o parte, când pe cealaltă. După puţin timp, micuţa deschise ochişorii. Păsărica o cunoştea demult pe această fetiţă, motiv pentru care adeseori se oprea la fereastra odăii sale. Vă­zând-o în pătuţ, păsărica zbură tot mai aproape de geamul micuţei, de câteva ori la rând.

Păsărica se roti, se roti pe lângă camera fetiţei şi, observând că Lenocika se trezise şi nu şi-a fă­cut semnul crucii, se opri pe pervaz.

Micuţa începu să scâncească. La început încet, apoi tot mai tare. Auzind-o, mama alergă în oda­ia ei, speriată:

- Ce-i cu tine, fetiţa mea? Nu cumva te-ai îmbolnăvit? Ai febră sau te doare gâtul?

Însă Lena plângea întruna, din ce în ce mai tare. La toate întrebările mamei răspundea doar cu cuvintele: „Nu vreau! Nu vreau!”

Mama încercă să o spele pe faţă, să o îmbrace, însă fetiţa nu-i permitea, atât era de agitată! Micuţa întârzie la grădiniţă, iar mama ei la ser­viciu. Doar plânsete şi ţipete se auzeau din apartamentul lor.

- Ei, ce vrei? Ce?  

Lena însăşi nu ştia ce i-ar fi trebuit sau ce vo­ia. Astfel că, tot drumul până la grădiniţă, plânse şi ţipă atât de tare, încât oamenii din casele vecine îşi deschiseră geamurile să vadă ce se întâm­plă afară. Observând că toată lumea se uita la ea, fetiţa începu să ţipe şi mai tare, aşezându-se pe bordura de asfalt:

- Nu vreau să merg nicăieri!

Cu mare greutate, sărmana mămică îşi duse fiica la grădiniţă. Acolo însă, în grupa ei, copila­şii ştiau foarte bine cum să se lupte cu caprici­ile lor. Dimineaţa, când se ridicau din pat, îşi fă­ceau negreşit semnul crucii şi se închinau în fa­ţa icoanelor pe care le aveau în odaie, se rugau un pic, după care toate capriciile lor dispăreau imediat.

Ajungând la grădiniţă toată roşie de plâns, Lenocika îi văzu pe copilaşi cum rosteau rugăciunea înainte de micul dejun, iar mai apoi, cum îşi făcea fiecare dintre ei semnul crucii.

Păsărica ce stătuse la geamul micuţei o urmări tot drumul până la grădiniţă şi, văzând că fetiţa a ajuns cu bine în grupa sa, zbură îndată altun­deva, în căutarea acelor copii care uită să-şi facă rugăciunea de dimineaţă şi semnul crucii în oda­ia lor.

(Puterea rugăciunii copiilor, Editura Sophia, București, 2012, p. 18)