Nu alege cinstea pe care o dă lumea în această vremelnică viaţă; ci prevede şi cugetă cu înţelepciune, ceea ce are să ţi se întâmple când va trece această scurtă viaţă. Și de vei face aşa, vei trece viaţa neînvăluit, mulţumit cum eşti şi în starea în care te afli. Ia aminte bine, să nu cumva să te înşele gândul, şi să crezi că slujeşti mai bine Stăpânului fiind în treaptă înaltă şi vrednicie, decât a fi mic şi smerit cum te afli. Fiindcă, prin acest fel de minciuni şi deşertăciuni, înşală diavolul pe cei mai simpli oameni, şi cu această pricinuire a binelui, ei doresc să dobândească domnii, episcopii şi alte întâietăţi, crezând că vor face faptă bună să cârmuiască pe calea mântuirii, turma, după plăcerea lui Dumnezeu, să dea milostenii la săraci și alte multe faceri de bine.

Dar toate aceste gânduri mândre şi închipuite, sunt mincinoase şi înşelăciune a diavolului, că dregătoriile schimbă năravurile şi orbesc pe oameni. Cei mari nu se stăpânesc pe sine, şi proestoşii au mai mari datorii decât ceilalţi. Dacă acum fiind liber şi stăpân pe tine, nu-ți poţi împlini acele puţine datorii ce trebuie să le faci, cum vei împlini pe cele mari cu mai puţină libertate? Sarcina mică n-o poţi ridica, cum dar vei putea pe cea mare? Dacă o cât de mică grijă sau gând ajunge să tulbure rugăciunea şi celelalte lucrări ale duhului, cum poţi să te rogi lui Dumnezeu când eşti înconjurat de atâtea gânduri şi griji?

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, pp. 217-218)