Dacă faptele noastre bune sunt puține la număr și neînsemnate, iar povara păcatelor – mare și negrăită, și pe lângă asta ne vom mai și îndulci aici de bunăstare lumească și nu vom suferi niciun necaz, vom pleca dincolo cu totul goi și străini de răsplata pentru faptele bune, ca unii ce am primit deja aici totul.

Drepții sunt supuși necazurilor ca să se dovedească virtutea lor și desăvârșita lor curățire.

Pedeapsa de la Dumnezeu este ca doctoria de la doctor, care uneori trebuie să taie și să ardă (cauterizeze). Focul, prin atingerea sa, arde rana și n-o lasă să se întindă; fierul taie putreziciunea, pricinuind durere, dar aducând folos: foamea, și bolile, și părutele nenorociri sunt trimise asupra sufletului în loc de fier și de foc, ca să nu lase boala să se întindă – așa cum se întâmplă și cu trupurile – și ca să-l facă mai bun. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 50)