Simeon i-a binecuvântat pe Părinții Pruncului și i-a spus Maicii Domnului înfricoșătoarea profeție că „Acesta este spre căderea și înălțarea multora din Israel, și ca semn de împotrivire”, apoi că „prin inima Maicii Domnului va trece sabie”, adică suferință înfricoșătoare (Luca 2, 34-35) pentru că va vedea, așa cum s-a și întâmplat, pe Fiul ei răstignit.

Acolo lângă ei era și prorocița Ana, văduvă în vârstă de optzeci și opt de ani, femeie temătoare de Dumnezeu. Fiind și aceasta inspirată de Duhul Sfânt, a început să prorocească și să propovăduiască tuturor celor care veneau la Templu că Hristos este Mântuitorul lumii și va izbăvi lumea de păcate.

Este adevărat că nu știe cineva de ce să se minuneze mai întâi dintre toate aceste întâmplări! Sunt atât de revelatoare, că numai un „netăiat împrejur la inimă”, adică un insensibil nu primește adevărurile Evangheliei despre Născătoarea de Dumnezeu și despre Fiul ei, Mântuitorul lumii. De asemenea, este adevărat și faptul că pentru a simți cineva aceste sentimente trebuie să pătrundă în profunzimea lor, să le primească nu doar ca evenimente istorice, ci și metafizice, pentru că în ceea ce-L privește pe Hristos și lucrarea Lui nu este suficient doar sensul istoric, ci mai ales cel metafizic.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumenița, 2007, pp. 51-52)