Trecem de Piatra Neamţ, mergând întins mai bine de 20 de kilometri. În stânga noastră, nu departe, pe luciul unui lac întins, zărim mai multe lebede, ca nişte puncte albe mişcătoare. În dreapta, indicatorul ne spune că mai avem aproape încă pe atâta până la Mănăstirea Sihăstria Tarcăului.

Spre stânga ni se deschide un drum mai îngustat, pe alocuri neasfaltat. Pădurea ne înconjoară din aproape toate părţile. O bună parte din drum, de-a stânga şi de-a dreapta, stau înşirate mici case de munte, albe, cu acoperișuri roșii și negre. Aerul tare ne trezeşte simţurile. Drumul înaintează lăsând în urmă privelişti deosebite.

Munţii se-ntind ca nişte trepte spre cer, pereţii abrupţi de stâncă clădesc locașul apelor repezi, puieţii de brazi şi brazii falnici se-mpletesc într-un covor viu ce îmbracă dealurile înalte, micile izvoare coboară de sus, din munte, susurând printre pietricele, flori sălbatice felurite ne parfumează calea, iar micile gângănii ce mişună prin ele întregesc neasemuita corolă a naturii.

La Tarcău, simplitatea a rămas o însuşire de căpetenie

Drumul, de acum de ţară, se tot îngustează până la un mic indicator spre mănăstire, pitit pe un colţ de gard, spre dreapta. Intrăm pe poarta de lemn a așezării monahale de la Sihăstria Tarcăului ca în ograda unei alte lumi, comprimate într-o poiană. Un brad falnic stă să atingă cerul.

Dinainte ni se înfăţişează biserica veche, construită cu două secole în urmă de egumenul Avramie şi ucenicii săi, din lemnul frasinilor de pe acest loc. În faţa sa, clopotniţa mică, tot din lemn, cu acoperişul în formă de bulb de ceapă. Privindu-le, timpul te smulge din prezent spre alte tărâmuri, unde simplitatea a rămas o însuşire de căpetenie. Aici, la Tarcău, cerul e parcă mai aproape și-ți mângâie obrajii prin adierea vântului. Mica poiană mai adăpoşteşte un paraclis încăpător, stăreţia, chiliile monahilor și gospodăria.

Taina Sfântului Maslu, săvârșită duminica, înainte de Liturghie

La Mănăstirea Sihăstria Tarcăului, în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, în Duminica Tuturor Sfinților este sărbătoare, hramul așezării monahale. Programul liturgic al celor șapte laude bisericești se ține cu rigurozitate, precum și rânduiala Acatistelor, a Sfintei Liturghii zilnice și a pomenirii celor adormiți. În fiecare duminică, înainte de Acatist și Sfânta Liturghie, se săvârșește Taina Sfântului Maslu de obște, la care participă numeroși credincioși din împrejurimi. Cei care participă la sfintele slujbe rămân, de cele mai multe ori, și servesc masa la trapeză, mărturisind că-și regăsesc aici liniștea și legătura tainică cu Dumnezeu.