duh

Evanghelia este oglinda vieții noastre

Mai întâi, lăsându-se călăuzit de Evanghelie, leapădă vrajba, mânia, osândirea şi toate cele ce lucrează de-a dreptul împotriva iubirii.

Să ne deschidem mâinile şi să ne aruncăm în braţele lui Hristos

Când vine Hristos, am câştigat totul. Hristos le va preface pe toate cele dinlăuntrul nostru. Va aduce pacea, bucuria, smerenia, iubirea, rugăciunea, înălţarea. Harul lui Hristos ne va înnoi. 

Maica Biserică

Pe bună dreptate se numeşte Biserica maică. Ea naşte pe fiii şi fiicele lui Dumnezeu. Întreg Noul Testament vorbeşte de naştere, de naşterea din nou, de renaştere. Şi prin gura lui Hristos, şi prin gurile apostolilor, şi mai târziu prin gurile sfinţilor părinţi şi sfintelor maici. Este vorba, bineînţeles, de naşterea duhovniceacă.

Domnul cercetează dorurile inimii şi ştie pentru ce vă rugaţi

Voi să vă deschideţi mâinile către Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Să-l faceţi pe cel pentru care vă rugaţi una cu voi înşivă. Domnul cunoaşte ce îl chinuieşte în adânc pe acela şi, văzând iubirea voastră, grăbeşte spre ajutor. 

În necaz, nu priviţi la ceea ce vi se întâmplă, ci la Lumină, la Hristos!

Să le vedeţi pe toate fără frământare, fără strâmtorare, fără apăsare. Nu este nevoie să vă străduiţi şi să vă forţaţi. Întreaga voastră strădanie să fie să priviţi spre Lumină, să cuceriţi Lumina.

Să facem din rugăciune veşmânt sufletului

De aceea ne rugăm: „Fiule al lui Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi şi lumea Ta”. A dobândi rugăciunea înseamnă a dobândi veşnicia. Când trupul stă să moară, strigătul „Iisuse Hristoase” devine veşmântul sufletului.

Unde e Duhul Domnului, acolo este libertate

Iată taina spuselor Apostolului: „Unde e Duhul Domnului, acolo este libertate”. Aceasta este libertatea faţă de stricăciunea ce împresoară duhul nostru nestricăcios sau de patimile ce strică firea noastră.

Răbdarea este adăpostul sufletului nostru

„Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre!” (Luca 21, 19) – ne poruncește Mântuitorul, înfățișându-ne în răbdare calea către Dumnezeu.

Ieși în față sau rămâi în umbră?

Modestia este o formă anevoie de împlinit a binelui. Omul ce se gândeşte cu încordare cum să nu rămână mai prejos de altul şi cum să ajun­gă mai presus de altul nu e în stare de efort constructiv, şi cu atât mai mult de cel suprem, du­hovnicesc. Lucrul acesta este poate valabil şi în privinţa noastră, a păstorilor de suflete. Slava deşartă este semn nu numai al stagnării morale, ci şi al celei mintale.

Sămânţa sfinţeniei stă în năzuinţa de a deveni asemenea lui Hristos Dumnezeu

Dragostea mereu crescândă faţă de Hristos duce în chip firesc la experienţe care ne fac asemenea Lui; şi o panoramă inimaginabilă se va desfăşura înaintea ochilor noştri. Durerile lumii ne vor mâhni dureros. Vom uita trupul nostru şi, pe cât este cu putinţă, duhul nostru va trăi rugăciunea lui Hristos din Ghetsimani. Acesta este începutul cunoaşterii lui Hristos, faţă de care Sfântul Apostol Pavel socotea toate celelalte lucruri drept pagubă. 

Pagini