duh

Cele nouă lucrări duhovnicești ale minții, după Sfântul Grigorie Sinaitul

Sfântul Grigorie Sinaitul spune că este bine ca mintea creştinului să se preocupe de nouă lucrări duhovniceşti.

Lupta duhovnicească ‒ de ce și pentru ce?

Lupta în viaţa duhovnicească este nevăzută, căci duhul care o poartă este nevăzut. Nu se cade ca ea să fie îndreptată împotriva oamenilor văzuţi, cu care noi adesea, din neînţelegere, intrăm în relaţii de vrăjmăşie, ci împotriva patimilor din noi şi a dracilor din afara noastră.

Numai prin asceză ființa umană se deschide la lucrarea harului

Sfântul Siluan Athonitul ne îndeamnă ca atunci când nu avem un părinte duhovnicesc experimentat să ne adresăm totuși în orice împrejurare unui preot, chiar dacă nu are o experiență duhovnicească foarte mare.

Toate se întâmplă cu îngăduinţa lui Dumnezeu

Tot ceea ce este desăvârşit şi înalt, totul este din Pronia lui Dumnezeu. Dar, de asemenea, şi tot ceea ce este haotic este îngăduit de Domnul.

Lepădarea de păcat doare, pentru că „salariul” pe care ni-l dă diavolul pentru slujirea păcatului este „pe loc”

Iată păcatul: pornirea de a iubi lumea creată și cele din ea cu puterile duhului care sunt însetate de Dumnezeu. Așadar, să facem rânduială în sufletul nostru și după această rânduială să ne împlinim nevoile. În Biserică se face asta fără să ne explice neapărat cineva. Omul învață viața în Biserică așa cum învață copilul viața în familie. Bunica, mama creșteau în Biserică și le ducea „valul”, oameni buni, în Rai!

Omul – icoană vie a Preasfintei Treimi

Omul este icoană vie a Sfintei Treimi pe pământ, are minte, cuvânt şi duh. Mintea este chipul Tatălui, cuvântul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viață făcător este chip al Duhului Sfânt.

(Video) Oare tot cel ce invocă numele lui Hristos merită să fie ascultat? - Pr. Constantin Sturzu | Apostolul vremii

Apostolul vremii - rubrică difuzată în cadrul emisiunii „Pridvoarele credinței” (TVR Iași)

„Omului care nu-i deprins să postească, să se disciplineze, îi vine foarte greu să-și înfrâneze patimile, să se lupte cu ele”

Pentru cei care nu postesc, până și masa sărbătorească devine ceva banal, pe când pentru cei care postesc, după un post îndelungat, chiar și o masă modestă e un adevărat ospăț.

Tâlcuire la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul (I)

Dumnezeu este Unime desăvârşită şi omul nu se poate întâlni cu El decât dacă îşi reface unitatea sa sufletească, prin întoarcerea în sine, adică prin pocăinţă şi prin intrarea în cămara cea mai dinlăuntru, adică prin rugăciune. Duhurile răutăţii se află în afară de noi, deci şi răul este în afară; duhurile virtuţilor, darurile Sfântului Duh ‒ acestea sunt în noi, izvorul binelui este înlăuntrul nostru. Spre rău ne îndeamnă nişte puteri străine de noi; spre bine, avem puteri proprii, puterea dumnezeiască din noi. Deci este mai uşor a face binele decât răul. De aici și marea răspundere pe care o are omul înaintea lui Dumnezeu şi osânda grea pentru săvârşirea răului.

Tâlcuire la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul (II)

Cele patru patimi din rugăciunea Sfântului Efrem arată tocmai această îmbolnăvire a poftei şi iuţimii şi căderea lor în slujba simţurilor. Grija de multe este semnul împătimirii de lucruri, iubirea de stăpânire arată boala mândriei, grăirea în deşert este semnul necurăţiei, iar trândăvia, nepăsarea, este propteaua care le sprijină pe celelalte. Însănătoşirea stă în procesul invers: scoaterea mâniei şi poftei din simţire şi punerea lor în slujba minţii. Curăţia vindecă pofta de trup, smerenia scapă de mândrie, răbdarea izgoneşte iubirea de avuţie, iar dragostea întoarce iuţimea la sta­rea ei firească.

Pagini