duh

Pogorârea Sfântului Duh este primul moment când omenirea respiră Duhul Dumnezeiesc

În Evanghelie se spune limpede că vremea învierii ei sosise deja; rămăsese puţin de făcut: „nu era încă Duh Sfânt – de ce? – pentru că Iisus încă nu Se proslăvise” (In. 7, 39). Dar iată că Domnul a înviat, S-a înălţat la cer întru slavă, Duhul Dumnezeiesc S-a pogorât şi omenirea a înviat, respirându-L.

Duhul Sfânt, Duhul Adevărului...

Harul lui Dumnezeu se strecoară în viețile noastre cu smerenia Mirelui în căutarea surâsului Miresei Iubite. Biserica-Mireasă naște Oamenii-Miri și oamenii-Duh caută să-i țină vii, legați de veșnicia și nemurirea Împărăției Treimii. E sensul deplin al Sărbătorii.

Sărutarea mâinii preotului nu este sărutare obişnuită, ci este sărutare sfântă

Şi când îi sărutaţi mâna, sărutaţi cinul care de la apostolii lui Hristos a trecut asupra multor mii de slujitori ai altarului lui Dumnezeu. Iar sărutând cinul preotului sărutaţi şi pe toţi marii sfinţi şi vrednicii duhovnici care au purtat acest cin de la apostoli până acum.

Să alergăm la mama noastră, Biserica!

Precum copiii aleargă cu toată încrederea şi dragostea în braţele mamei lor trupeşti folosindu-se; aşa şi creştinii trebuie să alerge cu toată încrederea şi dragostea în braţele mamei lor spirituale, Biserica.

Cine îşi dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine şi în dreptatea sa

Cine îşi dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine şi în dreptatea sa şi, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! Deschide ochii mei şi voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalmul 118, 18).

Protosinghelul Ioanichie Moroi cunoştea inima ucenicilor săi

Într-o zi, fratele a zis către stareţ: „Mă duc la Târgu Neamţ, să cumpăr timbre şi hârtie pentru cererea mea de călugărie”. „Nu te duce acum, că este Postul Mare şi nu se cade să umblăm prin lume.” Fratele însă a plecat. Dar nu a mers decât un kilometru şi i-au ieşit înainte şapte duhuri rele în chip de oameni înfricoşaţi, care au început să-l bată cu toiege.

Apa care potoleşte setea şi „apa cea vie”

Aşa cum apa îţi dăruieşte un fel de întremare trupească, şi simţim aceasta de câte ori ne este sete şi bem apă, că se întâmplă ceva, o schimbare înlăuntrul nostru, tot aşa este şi cu „apa cea vie”, cu învăţătura Mântuitorului, cu harul lui Dumnezeu care schimbă spre bine viaţa noastră. 

De ce mâncarea naşte patimi?

Trebuie să trăim în aşa fel încât duhul să fie mai ager decât trupul, şi nu invers.

Cum a strâns Mitropolitul Iosif Naniescu fonduri pentru terminarea Catedralei Mitropolitane din Iaşi

„Dacă o ţară nu are bani să construiască o catedrală, a răspuns hotărât mitropolitul, atunci eu îmi dau demisia din mitropolie. Poftiţi cârja!” Văzând râvna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernului au aprobat în aceeaşi zi fonduri băneşti cu care s-a şi început construcţia catedralei.

O rugăciune pentru veșnicie

A dobândi rugăciunea Numelui lui Iisus înseamnă să dobândești veșnicia.

Pagini