duh

Omul adeseori în viața lui are sentimentul că este părăsit de Dumnezeu și de oameni

Când ai acest sentiment al părăsirii, ești neputincios pentru orice. Omul care trăiește părăsirea trebuie să se închidă în el însuși, ca să se descopere pe sine și să ridice această distanță, fiindcă, în esență, este o distanță lăuntrică, este o ruptură lăuntrică, și nu ruptură de Dumnezeu sau de oameni. Trebuie să se reunească cele sufletești ale lui care sunt despărțite, ca să poată mintea lui, duhul cel simplu, să urce la Domnul.

Secretul iubirii către Dumnezeu este iubirea către aproapele

„Nu trebuie să numim sau să socotim pe vreunul rău, ci pe toţi să-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dacă ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, să nu urăşti pe fratele, ci patimile care-l războiesc.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Mireasma duhovnicească a sufletului și mirul virtuților

Să prăznuim curat sfânta înjumătățire a praznicului Cincizecimii care bate la ușă, fiindcă este scris: „Iar la jumătatea praznicului, Iisus S-a suit la Templu și învăța. Și iudeii se mirau, zicând: Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat?”. Dar acestea erau înainte de patimă, dar acum S-a arătat după Înviere și sălășluia cu Sfinții Apostoli, învățându-i pe ei cele mai de taină și mai negrăite, și o, pogorământ negrăit! că după Înviere S-a atins de mâncare, deși sfântul Lui Trup nu mai avea nevoie de hrană. Totuși, pentru ca Învierea să fie crezută, a și mâncat, a și băut și i-a fost pipăită coasta, și celor ce credeau că este duh le zicea: „Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele că Eu Însumi sunt, pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase precum Mă vedeți pe Mine că am”.

Răul nu a fost creat de Dumnezeu!

Răul este de la duhurile cugetătoare, gânditoare care au căzut de la dragostea lui Dumnezeu.

Ce se întâmplă când în inima omului se sălășluiește Hristos?

Atunci omul se face una cu Dumnezeu și Dumnezeu lucrează într-însul. Acesta trăiește numai cu trupul pe pământ, iar cu duhul este în Împărăția Cerurilor.

Cantitatea mâncării tocește ascuțimea minții

Un pântec îmbuibat cu tot felul de alimente naște semințele desfrâului.

O prioritate care ne poate schimba viața

Cei ce sunt în Iisus Hristos – zice Apostolul Pavel – nu trăiesc după îndemnurile firii celei lumeşti, ci după îndemnurile Duhului. Umblarea după lucrurile firii celei lumeşti (după cugetul trupului) este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, iar umblarea după lucrurile Duhului înseamnă viaţă şi pace.

Lupta împotriva tristeții – cum să biruiesc?

Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici!”. Şi nu acceptaţi.

Sufletul este cel care ne ține ancorați în veșnicie

Sufletul este și va rămâne pentru viața de aici o mare taină, ascunsă vremelnic în trupul omenesc. El a fost comparat cu un diamant ceresc de mare preț. Dacă privim prin el făpturile și lucrurile lumii, toate strălucesc cu o frumusețe care întrece toate frumusețile acestei lumi.

Nu faptele noastre ne mântuiesc, ci mila lui Dumnezeu

Chiar Sfântul Antonie cel Mare spunea că nu se mântuieşte, şi cine era Sfântul Antonie? Faptele omului nu-l mântuiesc fără harul lui Dumnezeu. Spune Mântuitorul: „Ceea ce la om este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă”. 

Pagini