În Taina Spovedaniei, credinciosul, cu harul lui Dumnezeu, dobândește cunoaștere de sine, identificându-și patimile și slăbiciunile care îl despart de Dumnezeu. Duhovnicul, cu luminarea Duhului Sfânt care cercetează adâncurile inimii, discerne patimile, și cel ce se spovedește este pus față în față cu sinele său real și recunoaște boala acestuia, fără să fie traumatizat, fără să deznădăjduiască și fără încercarea de a se autojustifica.

Sfinții Părinți ai Bisericii noastre, ca vase ale Duhului Sfânt, sunt cei mai buni psihoanaliști. Acest har îl au și duhovnicii, ca administratori și iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu.

(Arhimandritul Atanasie Anastasiou, Spovedania. Îndrumar, Editura Sofia, București, 2004, p. 109)