Duhul Sfânt este numit dătător de viaţă, pentru că El dă viaţă, înapoiază viaţă, aduce la viaţă şi înviază. Când Dumnezeu a creat lumea, „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” (Fac. 1, 2). Când Dumnezeu a creat omul, El l-a creat din „ţărână şi pământ, ... Şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Fac. 2, 7). Apostolul lui Hristos scrie creştinilor: „Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (Rom. 8, 9). Dar pentru a nu confunda sufletul omului cu Duhul lui Dumnezeu, Apostolul precizează diferenţa: „Duhul (lui Dumnezeu) Însuşi mărturiseşte împreună cu duhul vostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8, 16).

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, traducere de Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 37)