În iconografia bizantină putem remarca o icoană numită „Scara raiului”. Este o imagine deosebită, inspirată din cartea numită „Scara” a Sfântului Ioan Scărarul - lucrare alcătuită din treizeci de capitole pentru mântuire. În reprezentarea inspirată de această scriere, cele treizeci de trepte ale urcușului dumnezeiesc sunt redate prin tot atâtea trepte ale scării, care se sprijină pe pământ și ajunge la cerul simbolizat printr-o boltă din care iese Hristos. Scena se mai poate vedea în pronaosul bisericilor mai vechi și în trapezele mănăstirilor din Sfântul Munte Athos.

În partea de jos a icoanei sunt înfățișate o mănăstire și o obște de monahi. Călugării stau în picioare, la poarta mănăstirii, privind spre scară. La capătul scării se află Hristos, ieșind din cer. Cu mâna dreaptă îl binecuvântează pe călugărul care a urcat până sus pe scară sau, în alte reprezentări, Mântuitorul ține mâna călugărului. În mâna stângă are o coroană pe care se pregătește să o așeze pe capul călugărului biruitor.

Mai jos sunt și alți călugări, pe diverse trepte ale urcușului. Unii stau ferm pe scară și se pregătesc să urce următoarea treaptă, alții abia își țin echilibrul, în timp ce sunt trași de diavolii care zboară pe partea stângă a scării. Unul dintre călugări a căzut de pe scară și este înghițit de un balaur mare, înfrioșător. Acesta simobolizează iadul.

Pe partea dreaptă a scării sunt înfățișați îngerii Domnului, înconjurându-i și ajutându-i pe călugării care urcă. Îngerii sunt îmbrăcați cu veșminte de culori deschise. În alte scene este zugrăvit Sfântul Ioan Scărarul, care le arată scara monahilor ce, în timp ce în mâna stângă ține un filacteriu desfășurat pe care scrie „Urcați, urcați, fraților”.

Scara Sfântului Ioan Scărarul exprimă concepția ortodoxă despre desăvârșirea duhovnicească. Theosis, mântuirea, nu este ceva la care se ajunge dintr-o dată, printr-un mare salt - ci vine după un proces îndelung și arzător de nevoință duhovnicească.