Zicea avva Dula, ucenicul lui avva Visarion: călătorind noi odată pe țărmurile mării, am însetat. Și am zis lui avva Visarion: avvo, foarte îmi este sete. Și făcând rugăciune bătrânul, mi-a zis: bea din mare. Și s-a îndulcit apa și am băut, dar eu am luat și în vas, nu cumva mai încolo să-mi fie sete. Și văzând bătrânul, mi-a zis: pentru ce ai luat în vas? I-am zis lui: iartă-mă, ca nu cumva mai încolo să insetez. Și a zis bătrânul: Dumnezeu aici și pretutindenea Dumnezeu.

Altădată având trebuință a făcut rugăciune și a trecut râul Hrisoroa pedestru și a mers de cea parte. Iar eu minunându-mă, am pus metanie lui, zicând: cum îți simțeai picioarele, când umblai pe apă? Și a zis bătrânul: până la glezne simțeam apa, iar cealaltă era tare.

Altădată iarăși mergând noi la un bătrân, a venit soarele să apună. Și rugându-se bătrânul, a zis: mă rog ție, Doamne, să stea soarele, până ce voi ajunge la robul tău! Și s-a făcut așa.

Altădată, iarăși am venit la chilia lui și l-am aflat pe el stând la rugăciune și mâinile lui erau întinse spre cer. Și a petrecut patrusprezece zile, aceasta făcând. Și după aceea m-a chemat pe mine și mi-a zis: vino după mine! Și iesind ne-am dus în pustie. Și însetând, am zis: avvo, îmi este sete. Și luând bătrânul cojocul meu, s-a depărtat ca o zvârlitură de piatră și făcând rugăciune, mi l-a adus plin de apă. Și umblând, am venit deasupra unei peșteri. Și întrând înăuntru, am aflat un frate șezând și lucrând funie de coșnițe și necăutand în sus la noi, nici închinându-se, nici vrând să ia cuvânt cu noi. Și mi-a zis bătrânul: să mergem de aici, poate nu are vestire bătrânul să vorbească cu noi. Și ne-am dus la Lico, până ce am ajuns la avva Ioan și închinandu-ne lui, am făcut rugăciune. Apoi au șezut ei să vorbească pentru vedenia care a văzut-o el. Și a zis avva Visarion: a ieșit poruncă să se surpe capiștile idolilor. Și s-a făcut așa și s-au surpat. Iar când ne-am întors noi, am venit iarăși la peștera aceea, unde am văzut pe fratele acela. Și mi-a zis bătrânul: să intrăm la el, nu cumva i-a vestit Dumnezeu să vorbeasca cu noi! Și cum am întrat, l-am aflat pe el săvârșit. Și mi-a zis mie bătrânul: vino, frate, să strângem trupul, lui! Că pentru aceasta ne-a trimis Dumnezeu pe noi aici. Și strângându-l noi, ca să-l îngropam, am aflat că a fost femeie cu firea. Și s-a minunat bătrânul și a zis: iată cum și femeile biruiesc pe Satana, iar noi prin cetăți petrecem cu neorânduială. Și proslăvind pe Dumnezeu, pe apărătorul celor ce-L iubesc pe El, ne-am dus de acolo.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 42-43)