Dumnezeu îşi arată puterea Sa îndeosebi atunci când vrăjmaşii credincioşilor Lui robi se înmulţesc.

Astfel, în generaţia noastră, când pe tron a urcat nelegiuitul Iulian (361-363), cel ce i-a întrecut pe toţi ceilalţi în necuviinţă, s-au arătat semne multe şi ciudate.

Mai întâi de toate, îndată ce a urcat pe tron, în cetăţi s-a făcut foamete mare. Început rău al unui împărat rău.

Mai târziu, când a dat poruncă să se rezidească templul iudaic din Ierusalim, pentru a se tăgădui proorocirea lui Hristos, acesta a fost cuprins de flăcări de la temelii şi i-a făcut pe meşteri s-o ia la fugă. În felul acesta planul său a fost zădărnicit. Când iarăşi, vistierul şi unchiul său - Iulian se numea şi acesta din urmă - au cutezat să pângărească sfintele vase ale creştinilor, au fost pedepsiţi pilduitor de Dumnezeu: trupul vistierului s-a umplut de răni şi viermi, iar măruntaiele unchiului său au fost scoase afară. Aşa au murit amândoi. Înfricoşătoare morţi!

În fine, în unele locuri, unde se aducea jertfa idolilor, izvoarele au secat. Încă un semn dumnezeiesc. Dumnezeu obişnuieşte să acţioneze în felul acesta în împrejurări deosebite. Când relele se înmulţesc, când fărădelegea se întinde, când robii Lui sunt chinuiţi, atunci îşi arată marea Sa putere.

 

(Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 15)