Înrădăcinarea virtuților în suflet nu se poate înfăptui prin eforturile proprii, ci numai prin har, care e lucrarea puternică a lui Dumnezeu devenită lucrarea noastră. Virtuțile, ca deschideri și relații statornice ale sufletului cu Dumnezeu, nu pot prinde putere în noi dacă nu stă Dumnezeu Însuși deschis față de noi sau în comunicare de iubire și de putere cu noi.

În virtuți, Duhul lui Dumnezeu lucrează cu subiectul nostru ca un fel de unic subiect. Prin aceasta, virtuțile reprezintă trepte ale unirii noastre cu Dumnezeu ca Subiect iubitor. De aceea Duhul lui Dumnezeu e sufletul virtuților noastre.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 172 la Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete după acrostih, în Filocalia VII, Editura Humanitas, București, 2007, p. 113)