Desăvârșit este doar acel om care, trăind în lume printre cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu și printre ispite, rămâne mereu curat. Fiind înconjurat de ispite și patimi, el duce o viață sfântă și curată.

Iată un exemplu simplu. Gândiți-vă la stratul de asfalt de pe drum. Mașinile trec peste el cu viteză, însă printr-o crăpătură o floricică încearcă să iasă la suprafață. Crește și se bucură de viață. Florile care cresc pe câmp, pe lângă râu, n-au o asemenea valoare ca aceasta, care a crescut fără apă, printre roțile mașinilor și printre gunoaie. Dar ea înflorește în ciuda a toate. Ea are o valoare neprețuită. Dumnezeu nu-l va lăsa niciodată pe omul credincios, care trăiește printre ispitele acestei lumi.

Pentru a merge la mănăstire e nevoie de mare putere, de voință, căci nu este o hotărâre ușoară. Dacă există o dorință lăuntrică, puteți merge, căci probabil că nu în zadar aveți astfel de gânduri. Dumnezeu vi le șoptește. Iar dacă nu veți asculta de vocea Lui, s-ar putea ca mai târziu să regretați.

(Îndrumar creștin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov) ,vol. 2, Editura Sophia, 2009, p. 165)