Dumnezeu nu poate fi imaginat, poți să fii minte de heruvim sau de serafim. Dacă ar cădea sub imaginație, să ți-L închipui după fire ce este, n-ar mai fi Dumnezeu. Odată ce este închipuit sau circumscris de vreo minte, nu mai poate fi Dumnezeu. Și atunci la vama imaginației sufletul trece așa: având frica de Dumnezeu, știe că orice imaginație, fie de-a stânga sau de-a dreapta, nu-i bună s-o folosească aici. El trebuie să coboare mintea în inimă surdă, mută și oarbă de toate imaginațiile și închipuirile. Și trece. Să nu credeți că această lucrare se face în luni de zile. Trecerea de vama imaginației se face în câteva minute sau clipe în vremea rugăciunii, dacă omul e cu frică de Dumnezeu.

(Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 17, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 74)