Rugăciunea oferită lui Dumnezeu în adevăr e nepieritoare. Acum şi atunci putem uita lucrul pentru care ne-am rugat, dar Dumnezeu păstrează rugăciunea noastră în veci. În Ziua Judecăţii, tot binele pe care l-am făcut în timpul vieţilor noastre va fi de partea noastră, spre slava noastră. Şi invers: răul pentru care nu ne-am căit, ne va osândi şi ne va azvârli în întunericul cel din afară. Căinţa poate desfiinţa efectele păcatului. În puterea lui Dumnezeu viaţa poate fi restaurată în toată plinătatea sa - desigur nu printr-o intervenţie unilaterală din partea lui Dumnezeu, ci întotdeauna numai cu consimţământul nostru. Dumnezeu nu face nimic cu omul fară împreună-lucrarea omului.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001 p. 93)