Pătrundem în incinta așezării monahale pe sub bolta pictată a turnului-clopotniță. Pășim nerăbdători din zgomotul și freamătul stațiunii înțesate de turiști, pentru a ajunge într-un colț de liniște și tihnă. Aici descoperim biserica, înconjurată de felurite flori.

Turnurile semeţe ale lăcaşului împung cerul, cu cei câțiva nori pufoși, răzlețiți pe alocuri. În curtea primitoare se văd oglindindu-se în umbre, din înălţimi, vârfurile semeţe ale Ceahlăului.

Florile multicolore stau temerare în fața frigului unui sfârșit de septembrie. Aleile te duc unde voiești să ajungi. Cea mai mare – la biserica albă și zveltă, care este monument de artă și istoric. La intrare, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Pruncul și cu brațele deschise, cu cei doi Arhangheli Mihail și Gavriil de-a stânga și de-a dreapta, îi întâmpină pe credincioșii care vin să se-nchine sau să rămână la sfintele slujbe.

În stânga intrării, pe peretele dinspre nord al bisericii, e pictat Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, ocrotitorul mănăstirii. Pictura a fost realizată pe locul unde în trecut a existat o a doua intrare în lăcașul de rugăciune.

Mănăstirea Durău adăpostește o părticică din moaștele Sfântului Pantelimon

Interiorul bisericii de la Durău e cald și primitor. Indiferent de momentul zilei, icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni răspândește o lumină deosebită și imposibil de redat în cuvinte, îndemnându-te să te apropii. Ochii ei mari, la fel ca și cei ai Pruncului, te privesc cu oarecare mirare și o seriozitate amestecată cu blândețe.

Coroanele lor împărătești sunt împodobite cu pietre scumpe albastre, roșii și albe. De asemenea și veșmintele sunt aurite. Hristos binecuvântează, iar în mâna stângă ține un pergament scris în chirilică. Maicile spun că această icoană înveșmântată în lumină ar fi aparținut cândva vechii biserici a Schitului Cerebuc, distrusă de o avalanșă în noaptea de Înviere, cu mai bine de 300 de ani în urmă.

Biserica adăpostește și o părticică din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, aduse aici în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când o parte din călugări au fost preoți militari pentru soldații români de pe front.

Ca patrimoniu, în biserica Mănăstirii Durău se păstrează spre închinare trei icoane deosebite, îmbrăcate în argint: cea a Maicii Domnului, așezată pe spatele celei de la Schitul Cerebuc, icoana Buneivestiri și cea a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Orfanul venit să sărute mâna Mamei sale, Maica Domnului

În cele câte zile poposite la Durău am observat că oamenii din zonă, înainte de a pleca la serviciu, trec mai întâi pe la mănăstire, pentru a se închina și a spune o rugăciune.

Aici, la Durău am cunoscut-o pe bătrânica Maria, o femeie tare cumsecade și respectuoasă, și pe Ciprian, băiețelul cu rucsac în spate, care făcea metanii. Nu se simțea deloc stingher, căci orfan fiind, venise să sărute mâna Mamei sale, Maica Domnului. Pentru o clipă și-a ridicat privirea, slobozind din ochi două lacrimi de recunoștință. I-am strâns mâna să-l încurajez și mi-a zâmbit.

Maicile Anastasia, Parascheva, Acachia, Pelaghia, Olimpiada, Daniela, Teodora, Nimfodora, Serafima, Teodosia, Rafaela, Tecla sunt doar o parte dintre sufletele care se nevoiesc la Durău, în așteptarea întâlnirii cu Mirele Ceresc. Cu glasurile lor îngerești, alături de stareța lor, stavrofora Raisia Lungu, învăluie întreaga biserică, cântând duios în fața icoanei Maicii Domnului.