E semn de dragoste curată și fierbinte că, de la o atât de mare depărtare, tremuri pentru mântuirea mea. Mai înainte, în mijlocul iernii, eram mutat din loc în loc și izgonit pretutindeni de năvălirea isaurilor; am locuit când în orașe, când în peșteri, când în păduri. Când s-au potolit puțin relele de aici, am părăsit pustia și am venit în Aravison, pentru că eram mai în siguranță în această cetățuie decât în alte locuri; nu stau în oraș pentru că n-am nici o siguranță, iar aici locuiesc mai rău decât într-o închisoare. Pe lângă faptul că în fiecare zi, ca să spun așa, îmi stă moartea înaintea ușilor din pricina năvălirii isaurilor, care trec totul, oameni și case, prin foc și prin sabie, ne mai temem și de foamete, care ne amenință din pricina înghesuielii, a mulțimii de oameni care s-au refugiat aici. Am fost și bolnav vreme îndelungată din cauza iernii și a fugii necontenite, însă acum am scăpat de boală, nu mai e atât de cumplită, dar îi port încă urmele. Și cu toate că sunt în atâtea nenorociri și în atâtea împrejurări grele, totuși simt că dragostea ta fierbinte, curată și neclintită mi le ușurează.

Știind dar acestea, nu pregeta a-mi da des vești bune despre sănătatea ta. E drept, ne aflăm la mare depărtare unul de altul, dar cu lanțul dragostei suntem strâns uniți. Îți mulțumesc mult că te interesezi îndeaproape de treburile din Fenicia, cu toate că ești atât de tulburat. Dacă mai ai noutăți de pe acolo, nu zăbovi a mi le da. Din nici o parte nu poate ajunge degrabă cineva aici, pentru că drumurile care duc aici sunt troienite. Și cu toate că ți-e greu să-mi scrii des, fă-o totuși când poți, dându-mi vești și de pe acolo, și de sănătatea ta, despre care țin atât de mult să aflu.

(Sfântul Ioan gură de Aur, Scrisorile, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008, p.163)