După moarte, toate faptele noastre se vor da în vileag ‒ deci, cum trăim?
„Atunci se va da în vileag tot ce lucrez acum întru întuneric. Ce rușine mă va cuprinde când mă vor vedea osândit cei ce cred acum că sunt fără de prihană, în timp ce eu, părăsind lucrarea duhovnicească, sunt sluga patimilor!”
La îndurările bunătății Tale cad, Stăpâne al tuturor! Primește rugăciunea păcătosului; îndulcește sufletul chinuit de amărăciunea păcatului; adapă-l pe cel însetat din izvorul vieții și călăuzește-l pe calea ei.
Ca un Stăpân, răpește-l din robie pe robul Tău, ca să mă slobozesc din robia patimilor de ocară, cu care este încurcată inima mea.
Să-mi iasă în întâmpinare îndurările Tale, Doamne, mai înainte să fiu tras la iad împreună cu cei ce lucrează fărădelegea.
Atunci se va da în vileag tot ce lucrez acum întru întuneric. Vai, ce rușine mă va cuprinde când mă vor vedea osândit cei ce cred acum că sunt fără de prihană, în timp ce eu, părăsind lucrarea duhovnicească, sunt sluga patimilor!
Vai, suflete al meu, de ce soarele gândit s-a întunecat în tine de bezna patimilor? Și de ce bezna aceasta nu se destramă când apar razele de lumină? De ce îngădui patimilor să te târască la pământ, și de ce ai ales, în locul slobozeniei, legăturile?
Haina cea de Dumnezeu zidită ai făcut-o netrebnică și nevrednică de nunta împărătească; de bunăvoie te-ai dat păcatelor, te-ai făcut rob al vrăjmașului vieții.
Ce-I vei spune Judecătorului în Ziua cea de spaimă și cutremur?! Vino-ți în fire cât este încă vreme! Cât ești încă stăpân al gândurilor, cât mintea ta încă se mai lucrează și trupul ți se mai mișcă, câtă vreme harul se mai poate atinge de mintea ta și poți vărsa lacrimi curățitoare, ridică-te bărbătește împotriva patimilor și, cu ajutorul lui Dumnezeu, luptă-te vitejește cu Goliat.
Grăbește, că atunci când se sfârșește întrecerea nu mai este potrivit să cauți luptă; când se sfârșește târgul nu mai este potrivit să cauți negustorie, și când se pecetluiesc faptele nu mai este potrivit să cauți făptuire.
Cât mai este vreme, grăbește-te să intri în luptă, ca biruindu-i pe vrăjmași să te arăți vrednic de primirea cununilor.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 78-79)
În ce constă adevărata pocăință?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro