Părintele duhovnicesc este ca un stâlp ce arată calea, dar trebuie să mergi de unul singur. Dacă duhovnicul va arăta, iar ucenicul său nu se va mişca, atunci nu va ajunge nicăieri, ci aşa va putrezi lângă acel stâlp.

Domnul Iisus Hristos, rugându-Se în grădina Ghetsimani, este într-o oarecare măsură chip oricărui părinte duhovnicesc în raportul lui cu fiii săi duhovniceşti, pentru că ia asupra Sa păcatele lor. Cât de mare este lucrarea aceasta şi cât de mult suferă duhovnicul din cauza ei! (Sfântul Cuvios Nicon de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, volumul I, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 165-166)