Prin smerenie, chiar dacă nu ai fapte, multe păcate ți se iartă. Iar faptele fără de smerenie nu-ți sunt de niciun folos; dimpotrivă, multe rele ne gătesc nouă faptele fără de smerenie. Așadar, prin smerenie arată-ți fărădelegile tale, precum am spus.

Precum este sarea în orice bucate, tot așa este smerenia în orice virtute și poate să zdrobească puterea multor păcate. De aceea noi trebuie să ne întristăm necontenit în gândul nostru de smerenie, mântuindu-ne în rațiunea noastră. Și, dacă o câștigăm, ea ne face fii ai lui Dumnezeu, și ne așează lângă El, chiar dacă n-am fi făcut nicio altă faptă bună. Fiindcă fără de smerenie, toate lucrurile noastre, toate virtuțile noastre și toate lucrările noastre sunt zadarnice.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 231)