Cel mai grav rezultat al păcatului este că învârtoşează pe om, îl face, din credincios, necredincios. Cineva spunea că dacă faci altfel decât crezi, cu vremea ajungi să crezi cum faci. Ţi se schimbă mintea după faptele tale. Gândeşti că eşti pe cale bună, şi tu nu eşti pe cale bună. Părintele Arsenie avea o vorbă, care tare îmi place mie, în legătură cu omul care se socoteşte nedreptăţit, şi de fapt el nu este nedreptăţit, ci, să zicem aşa, este osândit pentru greşelile lui. Zicea că „bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune - deci el nu mai este bob de grâu, este tăciune de grâu; şi acum, fiţi atenţi! -, iar el, tăciunele, se crede grâu nedreptăţit". Deci bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune, nu mai este bob de grâu, este tăciune, iar el, în raport cu cei care spun: „Acesta este tăciune, nu este bob de grâu", zice: „Ba da, eu sunt bob de grâu, dar sunt nedreptăţit. Mi se zice tăciune fără să fiu tăciune". În realitate, eşti tăciune din cer până în pământ, şi tu te crezi grâu nedreptăţit. Este extraordinar de frumos!

(Arhimandritul Teofil Pârâian, Bucuriile credinţei, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2004, p. 226)