„Şi erau uriaşi pre pământ în zilele acelea; şi după aceea când intrau fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor şi le năşteau lor, aceia erau uriaşii cei din veac, oamenii cei numiţi”. (Facere 6, 4)

Prin „uriaşii" de aici nu e nevoie să înţelegem nişte oameni enormi. Potrivit Sfântului Efrem, urmaşii lui Sith, neamul ales, erau înalţi şi bine făcuţi, pe când urmaşii lui Cain, cei blestemaţi, erau piperniciţi. (Sf. Efrem explică cum s-a ajuns aici: „Casa lui Cain, deoarece pământul fusese blestemat să nu le mai dea puterea sa, dobândea recolte puţine, fără putere, la fel cum astăzi unele grăunţe, fructe şi ierburi dau putere, iar altele nu. Fiindcă în acea vreme ei erau blestemaţi şi fii ai celor blestemaţi, trăind în pământul blestemat, adunau şi mâncau roade nehrănitoare, iar cei ce le mâncau erau lipsiţi de putere, la fel ca hrana lor.

Iar Sithiţii, pe de altă parte, fiind urmaşii celui binecuvântat (Sith) şi trăind în pământul aflat la hotarul despărţiturii Raiului, recolta lor era îmbelşugată şi plină de putere. Tot aşa erau şi trupurile celor ce mâncau aceste roade - „tari şi puternice”. Când cele două neamuri s-au amestecat, a predominat statura înaltă a sithiţilor. Statura „uriaşă" a bărbaţilor - urmaşii lui Sith - înainte de Potop pare a fi unul dintre atributele omenirii ce s-a pierdut o dată cu noile condiţii climatice ale lumii de după Potop.

Poate că aceşti „uriaşi”, cu faptele lor de vitejie (înfăţişate, poate, în luptele cu urmaşii lui Cain) stau la obârşia „zeilor" din legendele de mai târziu ale Greciei şi ale altor ţări.

(Ieromonah Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia, București, 2011, p. 152)