Am auzit un preot spunând că este păcat să miluiești pe semenii buni de muncă, dar care s-au obișnuit să cerșească, care nici nu mai concep alt fel de trai. Pe lângă ei cresc și plozii care sunt puși la cerșit de mici, care fac toată viața lucrul pe care l-au învățat de la ai lor. Ce părere aveți despre acest lucru? E păcat să încurajezi trândăvia?

Zicea un părinte: „Dragă, pe om dacă-l iei de bun, bun îl găsești, și dacă-l iei de rău, tot pe acela, și rău îl găsești”. Și același părinte amintește că în Pateric se spune că un bogat i-a dat unui sărac o haină, și săracul a luat haina și a vândut-o și a băut-o. Și atunci omul era îngrijorat: „Uite, eu i-am dat-o să se îmbrace și el a vândut-o și a băut-o”, și era nemulțumit și noaptea a avut un vis în care se făcea că i se arată Domnul Hristos îmbrăcat cu haina pe care el o dăduse săracului și l-a întrebat pe binefăcător: „Cunoști haina aceasta?”. Și el a zis: „Da, Doamne, o cunosc, a mea este!”. Și Domnul Hristos a zis: „Nu te întrista, Eu o port”.

Apoi mai este și cealaltă pildă. Pe un om necăjit mai de ajutor e să-l înveți să pescuiască, ca să aibă posibilitatea să se hrănească o viață, decât să-i dai o fărâmă de pește o dată, să se sature la o masă, după care îl lași în stradă.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin și morala unei vieți câștigate, Editura Credința Strămoșească, pp. 81-82)