Postul creștin se adresează omului în totalitatea sa, trup și suflet. Restricția la mâncare (după puterile fiecăruia) trebuie să fie o întărire, un ajutor în lupta pe plan spiritual, un efort de a scutura tirania trupului, ca nu cumva trupul să o ia înainte cu patimile sale. El trebuie să ne amintească în permanență starea de rugăciune și de luptă în care ne aflăm, pentru a smulge din noi rădăcinile tuturor răutăților.

Postul înseamnă, în general, înfrânare. Frână la gură, să nu mai clevetești, frână la urechi să nu mai asculți șoaptele rele ale unuia împotriva altuia, frână mândriei, lăcomiei, frână desfrânării, frână minciunii, invidiei, băuturii, fumatului. Ești mândru, luptă-te să nu mai fii. Ești mincinos, desfrânat, trezește-te și biruiește-le. Fără această luptă, oricâtă fasole și cartofi ai mânca, tot nu îndeplinești adevăratul post. Restricția la mâncare este un ajutor, dar nu un scop în sine.

Izgonind răul din noi izgonim pe începătorul răutăților – satana. Împotriva acestuia ducem lupta care trebuie să fie conștientă, pentru a-l scoate din noi și din lume. Biruindu-l pe el, continuăm lupta pe care a dus-o Iisus Hristos cât era pe pământ și pe care tot Hristos o duce de astă dată prin noi.

(Preot Boris Răduleanu, Semnificația Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, București, 1996, p. 56)