Biserica Ortodoxă, în acord cu Evanghelia, deosebeşte strict între fiii acestei lumi şi fiii împărăţiei. Chiar dacă este acelaşi Creator şi al îngerilor şi al lumii vizibile, este scris că lumea toată zace întru cel rău. Aceasta înseamnă că este pângărită şi îndepărtată de Dumnezeu, păgână. Ea se poate sfinţi doar prin oameni sfinţi, în care trăieşte Dumnezeu-Duhul Sfânt, prin prezenţa acestor sfinţi în ea, şi prin metodele şi căile care sunt cunoscute Bisericii: rugăciunea, semnul crucii, chemarea numelui Sfintei Treimi, a numelui lui Hristos şi a Născătoarei de Dumnezeu şi a îngerilor şi sfinţilor. Toate acestea nu reprezintă nimic pentru ei. Dar este scris că Dumnezeu alege ceea ce este ca nimic, pentru a nimici ceea ce este (adică ceea ce pare că este) (cf. I Cor. 1, 28).

Biserica Ortodoxă este întemeiată pe credinţa că Evanghelia este ceva cu totul nou, de neasemănat cu nimic din ceea ce a fost vestit de oameni înainte sau după ea. Pe această credinţă este întemeiată, pe această credinţă se şi ţine. Evanghelia nu se poate include în categoria celorlalte cărţi de credinţă ale lumii, nici în literatură, nici în legi, nici în filosofiile şi teoriile omeneşti, aşa precum nici lumina electrică nu aparţine nici unei categorii anterioare de lumină provenită din ardere, nici a celei de la lumânări, nici a celei de la jar, nici a celei de la lămpi. Evanghelia este descoperirea căii, a adevărului şi a vieţii. Ea nu dă numai cuvinte, ci şi putere. Nici nu se învaţă doar prin citire şi auzire, ci mai mult prin lucrare, prin nevoinţă, prin practică, prin făptuire.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, 2009, pp. 35-36)