(In. 12, 3) Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.

Concordanţa este menţinută aici între cei trei evanghelişti: Matei, Marcu şi Ioan. Nu există îndoială că au înregistrat aceeaşi întâmplare în Betania. Aceasta este ocazia când ucenicii, aşa cum au menţionat cei trei, au murmurat și ei împotriva femeii, aparent din cauza risipirii acestui preţios mir. Mai este și următorul fapt, acela că Matei şi Marcu ne spun că mirul s-a turnat pe capul Domnului, pe când Ioan spune pe picioarele Lui. Aceasta poate fi văzută pentru a nu implica nici o contradicţie dacă aplicăm principiul … că deși evangheliştii introduc un singur fapt fiecare, noi trebuie să luăm cazul ca fiind real, că ambele lucruri erau elemente din întâmplarea reală. În mod identic, concluzia noastră privitoare la pasaj, acum, ar fi că femeia a turnat mirul nu doar pe capul Domnului ci şi pe picioare.

(Fericitul Augustin, Armonia Evangheliei 2, 79, 155, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)