„Există o cruce gândită; uneori gândurile păcătoase îl tulbură pe om; dar omul nu este vinovat de ele, dacă nu se învoieşte cu ele”. Stareţul dădea un exemplu: „O nevoitoare a fost vreme îndelungată asaltată de cugete necurate. Când, arătându-i-Se Domnul, le-a alungat de la dânsa, ea a strigat: «Unde ai fost până acum, o, dulcele meu Iisus?». Domnul a răspuns: «Am fost în inima ta». Ea însă a spus: «Cum s-a putut aşa ceva? Doar inima mea a fost plină de cugete necurate». Iar Domnul i-a spus: «Din aceasta vei înţelege că Eu am fost în inima ta, deoarece nu ai avut nici un fel de bunăvoinţă faţă de gândurile necurate, ci, mai mult, te-ai străduit să te izbăveşti de ele, dar neputând, ai suferit şi prin aceasta Mi-ai pregătit loc în inima ta»”.

(Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 155)