Mineiul (în limba greacă veche Μηναιον) este o carte de cult a Bisericii Ortodoxe, care cuprinde slujbele şi cântările dintr-o lună, structurate pe fiecare zi, cu sfântul (sfinţii) sau sărbătoarea respectivă a zilei. 

Există doisprezece Mineie după cele douăsprezece luni, în care sunt cuprinse zilele sfinţilor şi sărbătorile fixe. Fiecare Minei poartă numele lunii pentru care a fost scris (Mineiul pe decembrie, Mineiul pe octombrie etc). Cartea este folosită în Biserică, pe parcursul întregului an, împreună cu Octoihul, Triodul sau Penticostarul. 

Primul Minei este Mineiul pentru luna Septembrie, deoarece ziua de 1 septembrie marchează începutul anului bisericesc (Indiction, de la latinescul indictio - perioadă, răstimp). Sfinții Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea au stabilit ca anul bisericesc să înceapă la data de 1 septembrie. Potrivit tradiției moștenite din Legea Veche, în această zi s-a început creația lumii și tot în această zi Și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. După calendarul iudaic, intrarea în sinagoga din Nazaret a Mântuitorului a fost în luna a şaptea, numită Tişri – septembrie (Luca 4, 14-19). 

Revenind la subiectul nostru, originea Mineielor este legată de dezvoltarea cultului sfinţilor începând cu secolul al IV-lea şi de adunarea, îmbogăţirea şi sistematizarea imnografiei aghiografice petrecută în marile centre monastice ale primului mileniu creştin. Ciclul sărbătorilor bisericeşti a fost stabilit în secolul al X-lea. Imnografia dedicată sfinţilor era cuprinsă într-o formă rudimentară, în colecţii numite Tropologion. Acestea au stat la baza primelor Mineie, care apar în manuscrisele datate din secolele al XI-XII-lea.

În tradiţia cultică românească, mineiele au intrat mai întâi sub forma unor manuscrise slavone copiate şi răspândite prin efortul unor monahi cărturari. Astfel, unul dintre cei mai activi şi mai originali copişti de manuscrise în limba slavonă, din secolul al XV-lea, a fost ieromonahul Gavriil Uric. Între anii 1424-1449 a copiat o serie de cărţi de cult, printre care se numără şi trei Mineie, aflate astăzi în Biblioteca Academiei Române. 

Biserica Ortodoxă Română a folosit pentru traducerea mineielor variantele grecești (tipărite în Constantinopol și Veneția), din mai multe motive:

• vechimea tradiției manuscriselor grecești;

• legăturile Țărilor Române cu Muntele Athos;

• influența liturghiei grecești în epoca fanariotă;

• dependența de veacuri a Bisericii Române față de Patriarhia de la Constantinopol.

Limba slavonă a intrat adânc în sufletul, spiritualitatea şi limba poporului român începând din secolul al XVII-lea. Pe fondul reformelor din Apus, a început să fie treptat înlocuită, mai întâi în cărţile de predici, apoi în colecţiile de canoane, în tipicul cărţilor de slujbă, în pericopele biblice şi, în cele din urmă, în cărţile de cult precum Liturghierul, Molitfelnicul, Triodul, Penticostarul, Octoihul şi în cele 12 Mineie. Trecerea de la limba slavonă la limba română a fost un proces foarte complex, care s-a petrecut în etape reflectând eforturile de mai bine de un veac ale ierarhilor şi cărturarilor români de a lumina poporul prin învăţătură.

La începutul secolului al XIX-lea, Mineiele în limba română erau foarte căutate. De aceea, în 1830, la iniţiativa mitropolitului Veniamin Costachi au fost tipărite, la Mănăstirea Neamţ, sub îngrijirea stareţului Domeţian. 

În anul 1845, o a doua ediţie, mult îmbunătăţită, folosind „izvodul cel îndreptat” de episcopul Iosif al Argeşului al Mineielor de la Buda, apare tot la mânăstirea Neamţ, sub coordonarea stareţului Neonil. Această ediţie revizuită după cea constantinopolitană a Mineiului din anul 1843 va influenţa toate ediţiile româneşti ulterioare. 

Mineiul lunii Septembrie, expus în sala Sinaxar a Muzeului Mitropolitan din Iași a fost imprimat în anul 1845 în tipografia Mănăstirii Neamț. Cartea a fost tipărită, așa cum se menționează în pagina de titlu, după cele editate în Constantinopol, în anul 1843. Activitatea de tipărire a avut loc datorită sârguinței și cu cheltuiala starețului Neonil al Mănăstirii Neamț și Secu.

Foaia de titlu este bogat ornamentată cu medalioane gravate și desenate de „Teodosie mona(h); din sf(â)n(ta) m(ă)on(ăstire) Neamțul. Anul, 1845.” Pe verso-ul foii de titlu se află blazonul și descrierea stemei lui Mihail Grigorie Sturza. 

Cadrul foii de titlu, de dimensiuni mari (20, 5 x 31 cm) este, din punctul de vedere al ornamentației, de inspirație occidentală. În partea de sus, într-un medalion central, este reprezentată Sfânta Treime (care aparține tipului iconografic occidental, răspândit în zona balcanică) iar în partea opusă, scena Înălțării Domnului. Medalioanele de pe cele două laturi reprezintă pornind din partea superioară stângă: ceata îngerilor, ceata prorocilor, ceata mucenicilor, ceata mucenițelor, Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Iosif făcătorul de chip. În partea dreaptă este reprezentată ceata îngerilor, ceata apostolilor, ceata ierarhilor, ceata cuvioșilor și Sfântul Teofan alături de Sfântul Mitrofan. Medalioanele și spațiile dintre ele sunt bogat ornamentate.

Transliterația textului de pe prima pagină este: Î(n)tru slava Sfi(n)tei și ce(le)i de o ființă de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi./Mineiul lunii lui Septembrie/ Care î(n)tru acest chip acum a d(o)ua oară s-au tipărit./Î(n) zilele pre Înălțatului nostru domn Mihail Grigoriu Sturza VV:/ Cu blagoslovenia Înalt Pre(a)sfințitului Arhiepiscop și Mitropolit al Moldovei  Kiriu Kir. Meletie./De pre Originalul cel î(n)dreptat de Presfințitul Episcop al Argeșului, Kir. Iosif./ Î(n)dreptându-se dupre putință potrivit Mineilor (i)eșite la Constantinopol î(n) anul 1843. Prin sărguința și cheltuiala Precuviosului Arhimandrit și Stareț al Sfi(ntei) Monastiri Neamțul și Secul. Kir Neonil./ Î(n) Tipografia Sfintei Monastiri Neamțul./ Î(n) anul, 1845. De Teodosie Mona(hul) din Sf(â)n(ta) Mon(astire) Ne(a)mțul. anul 1845.            

Pe următoarele două-trei pagini este consemnată predica Arhimandritului și Starețului Neonil, prin care se adresează iubiților cetitori și justifică faptul că această variantă a Mineiului a fost tipărită după cea care provine din tipografia de la Constantinopol, din anul 1843.

Textul cărții este imprimat cu cerneală neagră şi roşie, cartea fiind  împodobită cu iniţiale ornate, frontispicii şi ilustrate gravate în lemn şi imprimate pe pagini întregi sau intercalate în text. Iniţialele ornate sunt de mai multe mărimi. Cele mai numeroase au înălţimea a două rânduri de text şi sunt caligrafiate cu cerneală roșie. Iniţialele mai mari, cu înălţimea a patru, cinci sau șase rânduri, au motive decorative vegetale. Frontispiciile care împodobesc textul sunt alcătuite din motive florale, deosebindu-se astfel de cele alcătuite din figuri geometrice, ale tipăriturilor secolului anterior. 

Începând cu fila 82 până la 90, putem observa în partea de jos a paginii următoarea adnotare: „Precum ca să se știe că lîngă biserica Cuvioasa Parascheva din vechime s-a aflat locul medean al tîrgului care mai tîrziu s-a numit Piața Spiridoniei iar acum cu prilejul centenarului Independenței României s-a numit Piața Independenței și s-a ridicat frumoasa statuie a Independenței. A însemnat aceasta iereul Paul Mihail”.

Legătura cărții este una specifică perioadei din care provine și are coperți din piele de culoare verde. Pe coperta 1 sunt imprimate cu auriu diverse elemente ornamentale.

Interesant de remarcat este caracterul antologic al mineielor româneşti: toate ediţiile noi se bazează pe textul ediţiilor precedente, iar această preluare s-a făcut mereu prin consultarea originalelor slavone şi greceşti şi prin cizelarea constantă a limbajului liturgic. Mineiele apărute până în prezent se disting prin aceeaşi artă unică de colecţionare, prelucrare, adaptare şi îmbogăţire prin specific local a traducerilor anterioare. 

Această carte de cult reprezintă un adevărat monument de limbă românească și o contribuţie de seamă în procesul de formare și îmbogăţire a limbii române literare.

Vă așteptăm să o admirați, alături de celelalte obiecte din Muzeul Mitropolitan!