Iubirea la vârsta adolescenței ‒ minunată, atunci când e decentă

Problema iubirii este o problemă care are nişte limite pe care singur ţi le stabileşti şi trebuie neapărat să nu te afecteze, ci dimpotrivă, să te stimuleze. Depinde şi unde îl cunoşti pe celălalt. Dacă îl cunoşti în Biserică sau în viaţa Bisericii, sau în viaţa aceasta, care are tangenţă cu Biserica, este minunat.

Este normal ca o tânără de 16-17 ani să iubească şi să fie iubită?

Este nemaipomenit de normal. Problema numărul unu este dacă această iubire are tangenţe în Hristos şi mare problemă ar fi dacă afectează în vreun fel studiul etc.

Deci, problema iubirii este o problemă care are nişte limite pe care singur ţi le stabileşti şi trebuie neapărat să nu te afecteze, ci dimpotrivă, să te stimuleze. Problema iubirii, cum este pusă aici, sigur că este cam minciunică, nu prea este a iubirii, vine mai târziu iubirea adevărată. Dar acum este prietenia aceea începută, ea este minunată.

Depinde şi unde îl cunoşti pe celălalt. Dacă îl cunoşti în Biserică sau în viaţa Bisericii, sau în viaţa aceasta, care are tangenţă cu Biserica, este minunat. Dacă îl cunoşti între lumină şi întuneric, unde orga de lumini creează felurite umbre şi întuneric, atunci este clar că nu este prea bine ce ai întemeiat tu. Depinde de decenţa cu care tratezi lucrurile. 

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 200-201)

De la același autor

Ultimele din categorie