Copiii resimt acut abandonul mamei

În general, copiii resimt foarte acut trădarea mamei, singurătatea, înstrăinarea, situaţia lipsită de ieşire care i-a lovit pe neaşteptate. Nu atât conştientizează, cât simt.

Printre cauzele duhovniceşti ale bolilor care apar la copii din vina părinţilor sunt şi unele mai puţin evidente. În practica sa, pediatrul ortodox T. Kostenko s-a lovit de o boală de neînţeles a vremii noastre: copiii abandonaţi. Gestul mamei îi aruncă pe aceştia într-un şoc duhovnicesc-moral. Reacţia lor la abandonul părintesc este caracteristică.

Atunci când o nou-născută a fost adusă mamei sale la alăptat, micuţa zâmbea, era comunicativă, lua bine în greutate. Numai când s-a petrecut tragedia a devenit, parcă, un alt copil. Înfăţişarea ei a devenit cu totul jalnică, plină de tragism şi singurătate lăuntrică. Mânca puţin, părea tristă şi apatică. În general, copiii resimt foarte acut trădarea mamei, singurătatea, înstrăinarea, situaţia lipsită de ieşire care i-a lovit pe neaşteptate. Nu atât conştientizează, cât simt.

Pediatrii au decis că sugarul s-a îmbolnăvit  însă după câteva zile, parcă adaptându-se la trădare, fetiţa s-a schimbat în bine. Totuşi, a continuat să stârnească mirare expresia din ochii ei. În ei se citea nedumerire amestecată cu mirare şi rugăminte. Ochii copilului părăsit se deosebeau mult de privirea copiilor încălziţi de gingăşia, mângâierea şi dragostea maternă.

Din punct de vedere teologic, aici nu este nimic greu de înţeles. Refuzul conştient al asumării copilului pentru a satisface propriile pofte (dorinţa mamei de a păstra modul de viaţă dinainte, „libertatea”, de a se ocupa cu comerţul ş.a.m.d.) este nepăsare faţă de copii.

(Konstantin V. Zorin, Păcatele părinţilor şi bolile copiilor, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, pp. 24-25)

De la același autor

Ultimele din categorie