Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului

Creşterea copiilor

Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului

    • copil în fața icoanei
      Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului / Foto: Oana Nechifor

      Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului / Foto: Oana Nechifor

Acesta este lucrul desăvârşit. Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului. Dacă nu se face aşa, atunci spui, spui, spui… totul „în ureche”; la sfârşit devine un soi de asuprire. 

Ascultă-mă: să te rogi, şi apoi să vorbeşti. Aşa să faci copiilor tăi. Dacă le dai necontenit sfaturi, o să devii plictisitoare, şi când vor creşte, vor simţi un fel de apăsare. Să preferi, deci, rugăciunea. Să le vorbeşti prin rugăciune. Să le spui pe toate lui Dumnezeu, iar Dumnezeu le va pune înlăuntrul lor. Adică, nu trebuie să-i sfătuieşti pe copiii tăi aşa, cu glas tare, pe care să-l audă cu urechile lor. Poţi s-o faci şi pe asta, dar înainte de toate trebuie să-I vorbeşti despre copiii tăi lui Dumnezeu. Să spui: „Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mi copilaşii. Eu Ţie Ţi-i încredinţez. Tu mi i-ai dat, dar eu sunt neputincioasă, nu pot să-i pun pe cale. Pentru aceasta, Te rog, luminează-i”. Şi Dumnezeu le va vorbi, iar ei vor spune: „Oh, nu trebuia s-o necăjesc pe mama cu ce-am făcut!”. Şi aceasta, cu harul lui Dumnezeu, va ieşi dinlăuntrul lor.

Acesta este lucrul desăvârşit. Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului. Dacă nu se face aşa, atunci spui, spui, spui… totul „în ureche”; la sfârşit devine un soi de asuprire. Şi, când copilul creşte, începe să se împotrivească, adică să se răzbune, într-un fel, pe mama şi pe tata, care l-au asuprit. În vreme ce unul este lucrul desăvârşit: să grăiască iubirea cea în Hristos, şi sfinţenia tatălui şi a mamei. Iradierea sfinţeniei, şi nu cea a omeneştii strădanii, îi face bine pe copii.

Când copiii sunt răniţi şi traumatizaţi de vreun lucru grav, să nu vă miraţi că se împotrivesc şi vorbesc urât. De fapt, nu vor asta, dar nu pot face altfel în clipele grele. Apoi se pocăiesc. Însă, dacă voi vă enervaţi şi vă mâniaţi, deveniţi una cu cel viclean, iar acela îşi bate joc de toţi.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 337-338)