În formarea copilului, trebuie să am grijă ca nu cumva să-l rănesc cu ceva. Părintele Sofronie Saharov le mai dădea bomboane sau ciocolată copiilor, și mai mult: îi plăcea să ridice bomboana în sus și să-l facă pe copil să sară după ea. Apoi, când copilul se învăța, îl întreba „Cum vrei să-ți dau bomboana, pe jos sau pe sus?”, iar copilul se entuziasma: „Pe sus! Pe sus!”.

Părintele Sofronie spunea că dacă un preot dă o bombonică unui copil, asta este o lecție de teologie, e începutul formării teologice. E bine să se obișnuiască copilul să facă și un efort, dar Părintele Sofronie făcea în așa fel încât copilul nu numai să facă un efort, ci și să iubească efortul (n.r. – când copilul prefera să sară după bomboană, pentru că i se părea mai amuzant, decât să o primească pur și simplu).

În același fel învățăm și noi să iubim viața aspră, iar acea asprime e dulce și de dorit, dacă o înțelegem cum trebuie. „Jugul Meu este plăcut și povara Mea este ușoară”, iar Părintele Sofronie explica „Da, dar Sfântul Siluan spunea că povara lui Hristos este ușoară numai dacă ai dragoste și eu mă rog ca Dumnezeu să vă dea acea dragoste!”.

(Părintele Rafail Noica, Arhimandritul Sofronie Saharov – experiența unei întâlniri, Editura Doxologia, Iași, 2018, pp. 75-76)