Mai există o poartă, mai frumoasă decât celelalte, dar şi mai greu de păzit; se află mai sus pe chip şi e larg deschisă: poarta ochilor. Are multe ferestruici şi prin ea se poate privi în afară dar şi înăuntru dacă e bine făcută.

Copilul, dacă a fost învăţat de la început să nu vorbească urât, atunci evlavia a prins rădăcini în sufletul lui. Să-i vorbeşti despre frumuseţea sufletului. Picură-i în suflet înţelepciunea şi învaţă-l să fie înţelept şi cuminte cu femeile. Spune-i că dacă e dispreţuit de vreo roabă, aceasta arată că gândeşte ca o roabă şi avertizează-l că trebuie să fie foarte atent. Mai spune-i că cineva care vorbeşte se face uşor cunoscut de ceilalţi, dar dacă doar priveşte, nu-i va pătrunde nimeni în suflet şi că, atunci când e cu multă lume, poate privi şi stăpâni numai din priviri fata pe care o doreşte.

Să nu aibă nici o legătură cu femeile şi nici o femeie să nu vadă în afară de mama sa. Să nu-i dai bani. Nimic neruşinat să nu-i pătrundă în suflet. Să înveţe să dispreţuiască viaţa trândavă, de plăceri şi celelalte.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducere de Ieromonahul Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, pp. 72-74)