Vă roade grija pentru copii, pentru bunăstarea lor familială, iar conştiinţa a ajuns să se răzvrătească împotriva acestei griji. Dacă conştiinţa a ajuns să se răzvrătească, înseamnă că vă faceţi prea multe griji, deci trebuie să le împuţinaţi. Siliţi-vă să nu iscodiţi de ce au nevoie, iar dacă aflaţi fără să iscodiţi, apucaţi-vă de cele însemnate şi anevoioase, iar cu cele mici şi uşoare se vor descurca singuri. Astfel vă veţi dezobişnui puţin câte puţin de obiceiul dăunător. Sigur, omul nu poate să trăiască fără griji, dar totul trebuie să aibă măsură şi în primul rând trebuie să vă încredinţaţi voii lui Dumnezeu. Vreţi să rânduiţi singur totul pentru copii, iar în grija lui Dumnezeu nu lăsaţi nimic.

Trebuie să lăsaţi totul în seama lui Dumnezeu: fireşte, asta nu înseamnă să încetaţi a le purta de grijă copiilor, dar nu trebuie nici să daţi acestei griji prea multă însemnătate. Dacă Dumnezeu nu vă va binecuvânta copiii, cu ce-i veţi ajuta de unul singur? Oare Dumnezeu nu va ajunge să Se poarte cu nepăsare faţă de ei din pricina îngrijirii dumneavoastră prisositoare? Şi atunci, cu grijile Dumneavoastră nu veţi înfăptui nimic temeinic, iar Dumnezeu nu va face nimic pentru ei din pricina Dumneavoastră, în loc de bine, va ieşi rău. Încredinţaţi-vă de aceasta şi puneţi măsură grijilor pentru copii.

Vă tulbură vrăjmaşul, nu vă daţi seama? În toată neputinţa sufletească trebuie să vă întoarceţi numaidecât cu rugăciune către Domnul, cerând tămăduire de la El. Apoi, aşteptaţi ajutor de Sus, iar Domnul va ajuta şi va tămădui la vremea potrivită. Fără Domnul niciun lucru bun nu prinde rădăcini în inimă.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viaţa de familie, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2004)