Cei mai mulți părinți sunt mândri de copiii lor. Tot timpul le apreciem strădania și îi lăudăm pentru ceea ce au reușit să obțină, fie rezultate bune la învățătură, fie premii sau medalii la diferite concursuri, spunându-le cât sunt de frumoși și buni. Dar oare este bine pentru ei? Este o întrebare care sigur va atrage multe discuții și puncte de vedere contradictorii. Părintele Paisie zice însă astfel: Mulți părinți, gândindu-se că îi iubesc mult pe copiii lor, le fac toate mofturile, distrugându-le astfel mintea, fără să-și dea seama. De exemplu, o mamă care-și iubește foarte mult fata, îi spune, ținându-o în brațe: „Am cel mai bun copil din lume”. Astfel, încă de la o vârstă foarte fragedă, când copilul încă nu își dea seama de ceea ce se întâmplă cu el și nici nu poate reacționa în vreun fel, el crede că într-adevăr este o persoană importantă, având o părere foarte bună despre sine însuși. Ca dovadă, ea nu poate simți lipsa lui Dumnezeu din viața ei, și nici nu Îi poate cere ajutorul, fiind încredințată că se poate baza doar pe puterile sale proprii. Drept urmare, ea își va dezvolta o încredere personală tare ca piatra care, de multe ori, va rămâne permanent încrustată în mentalitatea și caracterul ei, pe parcursul anilor ce vor urma, fiind dificil mai apoi de îndreptat.

Provocarea la care trebuie să răspundă părinții din zilele noastre este cum să îi ajute pe copiii lor să dezvolte o stimă de sine sănătoasă, care include și smerenia, și mai ales să îi învețe pe pruncii lor că toate vin de la Dumnezeu. Cu adevărat, suntem toți copiii lui Dumnezeu, și tot ce avem și ce putem face vine de la El și prin El. Este foarte important să ne aducem aminte să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dăruit. Mândria se instalează atunci când credem că toate realizările noastre ni se datorează doar nouă, crezând de asemenea că suntem mai buni ca ceilalți, superiori, mai frumoși sau mai deștepți.

Ce părere aveți despre accentul pus pe sport și mai ales pe competivitatea din cadrul lui? Un studiu recent arată că cei care practică sporturi precum baseball, basketball sau fotbal sunt mai predispuși să trișeze la școală, să copie la examene. Aceste activități care aceentuează realizările personale independente de ajutorul lui Dumnezeu îi pot îndepărta pe copiii noștri de Creator, făcând ca pocăința lor ulterioară sau apropierea de Dumnezeu să fie mult mai dificilă. Noi, ca părinți, avem o responsabilitate imensă. Însă, înainte de a-i învăța pe copiii noștri ce înseamnă smerenia, trebuie mai întâi noi să o dobândim. Părintele Paisie ne îndeamnă: Părinții trebuie să se îngrijească și de viața lor duhovnicească, pentru că ei nu sunt răspunzători doar de ei, ci și de copiii lor. Desigur, se pot dezvinovăți într-o oarecare măsură, spunând că o parte din trăsăturile lor negative le-au moștenit de la părinții lor, tot așa cum și copii lor le-au moștenit de la dânșii. Totuși, ei nu au niciun fel de scuză pentru că nu au încercat, pe cât posibil, să scape de aceste trăsături negative, de păcatele moștenite, mai exact, o dată ce au fost conștienți de existența lor. Încearcă permanent să te apropii de Dumnezeu, și vei fi un părinte din ce în ce mai bun!

Îți mai recomandăm și: Cinci motive să nu spui în exces „foarte bine”