O altă așteptare exagerată a părinților este cea privitoare la lecții.

Adesea îl solicităm pe copil disproporționat față de posibilitățile lui. Alteori suntem prea insistenți într-o situație în care copilul arată lipsă de interes față de învățat. Îi este greu, prin urmare deși are calități, nu și le valorifică.

Noi, în loc să căutăm cauzele, să avem un dialog cu el, să vedem ce are pe inimă, îi impunem o conduită, îi transmitem că nu îi este permisă o astfel de atitudine, iar asta „deoarece suntem o familie creștină, deoarece mergem la biserică”: „Cum de ești așa leneș la lecții, cum de nu citești?”. Și pierdem timpul cu sfaturile, înainte să înțelegem ce se petrece – o frază pe care o tot repet aici. Sfătuim și interzicem sau explicăm înainte de a pricepe ce se întâmplă, din ce motiv i-a scăzut acum interesul pentru învățătură.

Toate astea au nevoie de dialog, de discuții, și nu pot fi ignorate în numele credinței. Nimeni, cu atât mai puțin creștinii, nu încetează de a fi oameni, a se supune legilor omenești, și știm asta de la noi, din familia noastră, din osteneala pe care o acumulăm de multe ori, din mediul nostru profesional, unde nu suntem cum am dori. Cu atât mai mult se petrec lucrurile acestea la un copil în dezvoltare.

(Părintele Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creștere sănătoasă a copiilor, Editura Sofia, p. 256-257)